vineri, 12 august 2011

PUTINA FILOZOFIE SINDICALA

PUTINA FILOZOFIE SINDICALA


De mult exista conflicte intre muncitori si cei care au autoritate economica si politica asupra lor. Tulburarile generate de recrutare si de impozitele crescute, precum si lipsa hranei in perioadele de seceta erau ceva comun in zonele urbane ale Europei in secolul al XVIII-lea. Aceste forme de conflict de munca “premoderne” au contionuat in unele tari pana acum un secol. Dezvoltarea sindicatelor
Conflictul industrial dintre muncitori si patroni din prima jumatate a secolului al XIX-lea era in mod frecvent semi-organizat. Acolo unde aveau loc confruntari, muncitori aveau posibilitatea deseori sa isi para-seasca locul de munca si sa formeze multimi in strada; ei isi faceau astfel nemultumirile prin comportamentul lor indisciplinat sau prin initierea unor acte de violenta impotriva autoritatilor. Folosirea grevei , care este asociata cu negocierea organizata intre muncitori si conducere s-a dezvol-tat incet si sporadic. A crescut numarul membrilor de sindicat, iar sindica-lismul a devenit in scurt timp o miscare de masa. Activitatea sindicatelor a fost legalizata in ultimul sfert al secolului al XIX-lea, dupa care numa-rul membrilor a crescut, ajungand sa cuprinda 60% din muncitorii manu-ali din Marea Britanie in anul 1920. d5n4nj
La inceputul acestui secol, au existat putine legaturi intre existenta sindicatelor si tendinta catre greve.
Aceasta situatie se schimase la sfarsitul primului razboi mondial, datorita faptului ca se micsorase procentul de greve care aveau loc in randul mun-citorilor nesindicalizati. Dezvoltarea miscarii sindicale a fost considerabil diferita intre tari, la fel ca si influenta sindicatelor asupra fortei de mun-ca, a patronilor si a guvernului.
De ce anume exista sindicatele ?
Cu toate ca numarul de membrii si marimea puterii lor difera considerabil, organizatiile sindicale exista in toate tarile occidentale. Toate aceste tari recunosc in mod legal dreptul muncitorilor de a face gre-va pentru a-si atinge obiectivele economice. Din ce cauza au devenit sin-dicatele o trasatura atat de fundamentala a societatilor moderne? De ce oare conflictul conducere-sindicate pare a fi o trasatura relativ permanen-ta a mediilor industriale?
Unii au sugerat ca sindicatele reprezinta o versiune a ghildelor medievale -; asociatii de oameni care practica aceeasi meserie -; imbinate cu contextul industriei moderne. Aceasta interpretare ne-ar putea ajuta sa intelegem din ce motiv sindicatele au aparut mai intai in randul mestesu-garilor, dar nu explica de ce ele au fost asociate intr-o atat de mare masu-ra cu negocierea salariilor si conflictul industrial. O explicatie satisfaca-toare trebuie sa aiba in vedere faptul ca sindicatele s-au dezvoltat pentru a proteja interesele materiale ale muncitorilor din mediile industriale din care fac parte, creand solidaritate, dar in care ei detin o putere formala scazuta.
In fazele timpurii ale dezvoltarii industriei moderne, muncitorii din majoritatea tarilor nu beneficiau de drepturi politice si avea o influenta re-dusa asupra conditiilor lor de munca. Sindicatele s-au dezvoltat in primul rand ca mijloace de reechilibrare a balantei de putere intre muncitori si patroni. In timp ce muncitorii aveau o putere redusa ca indivizi, prin orga-nizare colectiva influenta lor sporea considerabil. Un patron poate renunta la munca unui muncitor anume, dar nu are aceasta posibilitate fara toti sau majoritatea muncitorilor dintr-o fabrica. La origine, sindicatele erau in principal organizatii “defensive”, oferind mijloacele prin care munci-torii pot contracara puterea desavarsita asupra vietilor lor de care se bucurau patronii.
Evolutii recente
Desigur, insasi formele sindicatelor s-au modificat de-a lungul anilor. Unele au devenit foarte mari si, in calitate de organizatii perma-nente au devenit birocratizate. Sindicatele au ca personal functionari cu norma intreaga, care pot avea o experienta redusa referitoare la conditiile in care lucreaza membrii lor. Activitatile si opiniile liderilor sindicali pot in acest fel sa nu fie in concordanta cu cele ale membrilor pe care ii repre-zinta. Majoritatea sindicatelor nu au reusit sa recruteze mai multi membrii din randul femeilor. Cu toate ca unele dintre ele au initiat campanii de sporire a numarului de membre, multe sindicate le-au descurajat in mod direct pe femei, de a deveni membre.
In momentul actual, sindicatele din Occident se confrunta cu o amenintare din partea a trei seturi de schimbari care au legatura intre ele:
· nivelurile ridicate de somaj care slabesc pozitia de negociere a sindicatelor
· declinul vechilor industrii prelucratoare, in cadrul carora prezenta sindicatului a fost in mod traditional puternica
· intensitatea sporita a competitiei internationale, indeosebi din partea statelor asiatice, unde salariile sunt mai scazute decat in Occident.
Conditiile de munca si salariile care se bucura de protectia sindicatelor au fost erodate in mai multe industrii majore in ultimii 15 ani.
Declinul numarului de membrii si al influentei sindicatelor repre-zinta oarecum un fenomen general in tarile industrializate si nu poate fi explicat complet in termeni de presiune publica aplicata de guvernele de dreapta sindicatelor. De obicei sindicatele au fost destabilizate in timpul momentelor in care somajul atingea cote inalte, asa cum a fost cazul unei lungi perioade in multe dintre tarile occidentale. Tendintele catre o productie mai flexibila diminueaza forta sindicalismului, care infloreste indeosebi acolo unde multi oameni lucreaza impreuna in fabrici mari.

MIRON COZMA

-PRIMUL PRESEDINTE DE SINDICAT CARE A FACUT PUSCARIE PENTRU ACTIUNI DE PROTEST SINDICALE IN ROMANIA


Miron Cozma, denumit si "Luceafărul Huilei", reprezinta liderul ortacilor din Valea Jiului pentru drepturile carora a sustinut intotdeauna ca a luptat si in acelasi timp un simbol al raului, al violentelor si al mineriadelor.
.
Previzualizaţi

El a fost inchis in februarie 1999, la finalul unui mars al minerilor spre Bucuresti, fiind arestat la Stoenesti. A beneficiat de mai multe reduceri ale pedepsei inainte de a fi eliberat si apoi reincarcerat de trei ori, din cauza deciziilor contradictorii ale mai multor instante.

In decembrie 2004, cu doar cateva zile inainte de finalul mandatului,ION ILIESCU l-a gratiat, in acelasi timp cu alti 45 de detinuti. Masura a fost revocata cateva zile mai tarziu.

Fostul lider al minerilor din Valea Jiului a fost intr-un final eliberat dupa aproape 10 ani de detentie.

"Am facut zece ani de puscarie pentru ca mi-am facut datoria de lider de sindicat. Intr-o tara europeana este aproape incredibil ca in puscarie inca mai sunt lideri de sindicat care fac puscarie nevinovati, doar pentru ca si-au facut datoria", a afirmat la iesirea din inchisoare "Luceafarul Huilei".
http://fratiasindicat.blogspot.com/2010/11/ultimul-strigat-de-minima-dreptate-al.html

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu