Manifest

Romani,

Eu sunt Anonymous. Nu sunt un singur om, ci reprezint o idee! O idee a unei lumi libere de tiranie si opresiune. Ideea unei lumi in care oamenii de rand, ca mine si ca tine, sa se poata exprima liber fara teama de agresiune din partea guvernelor. O lume in care genocidul este doar un cuvant, nu si o realitate. Unde copii sunt invatati la scoala sa viseze, nu sa devina o turma, servind clasa de elita.

Anomymous este o miscare non-violenta, noi iubim si apreciem fiecare fiinta dupa acest pamant minunat. Nu ne ignorati doar pentru ca Media a spus despre noi ca suntem “cei rai”. Vor sa tina adevarul departe de voi, de noi, sa continuam sa traim in ignoranta.

Care e adevarul? Aveti un val peste ochi. Pus acolo de catre oamenii care au fost corupti de putere atat de mult incat au uitat ca sunt la fel ca restul. Au uitat ca noi suntem puterea si putem sa o luam din mainile lor oricand.

Romani, Anonymous va cheama sa va uniti, sa va uniti sub un singur steag, steagul umanitatii. Raspanditi mesajul nostru. Deschideti ochii concetatenilor vostri. Strigati in urechea apatiei. Vorbiti cu oricine, netinand cont de rasa, religie, sex sau nationalitate. Aruncati la gunoi toate prejudecatile si incepeti sa vedeti persoana de langa voi ca pe un frate sau o sora.

Incepand cu 15 Iunie 2011, suntem mandri sa va aducem inceputul unei platforme web pentru noi toti sa ne intalnim si sa conversam. Sa impartim idei si pareri despre cele trei faze ale planului de-a lungul unui an.

Daca simti ce simtim si noi si daca ai gasit ceva in tine care te impinge sa te alaturi planului, vino aici si devino un membru activ. Educa-te singur si imparte cu noi ideile si gandurile astfel incat sa-i ajuti si pe altii in aceasta calatorie a umanitatii. Continua sa imparti acest mesaj prin orice mijloace disponibile si asigura-te ca aduci aceasta oportunitate tuturor. Impreuna, putem face diferenta. Faza a doua va fi initiata in luna Noiembrie. Continuati eforturile si concentrati-va. Detaliile fazei a doua vor fi prezentate in curand. Ne asteptam ca in acel moment un numar mare de oameni sa participe deja la Plan. Vom invinge.

Tu esti Anonymous. Noi suntem Anonymous. Noi nu iertam. Noi nu uitam. Asteapta-ne.

Cum ne pregătim pentru tranziţia anti-capitalistă

Cum ne pregătim pentru tranziţia anti-capitalistă
de David Harvey

 David Harvey este noul invitat special al CriticAtac, continuând astfel efortul de a indigeniza cele mai reprezentative voci ale criticii globale contemporane. Harvey, actualmente profesor de antropologie la City University of New York, este recunoscut pentru analizele sale privind legătura dintre urbanizare și acumularea de capital, o legătură centrală pentru înțelegerea dinamicii globale a capitalismului în ultimele două secole. 



Articolul integral îl puteți citi pe CriticAtac.
 Conferinţă susţinută la World Social Forum 2010, Porto Alegre

cîteva extrase:
„Geografia istorică a dezvoltării capitaliste se află la un punct de cotitură, în care configuraţiile geografice ale puterii se schimbă cu repeziciune, iar dinamica temporală se confruntă cu serioase constrângeri. Trei la sută creștere compusă (considerată, în general, ca fiind cea mai mică rată de creștere satisfăcătoare pentru o economie capitalistă sănătoasă) devine din ce în ce mai greu de susţinut fără a recurge la tot soiul de ficţiuni (caracteristice pieţelor de bunuri și operaţiunilor financiare din ultimele două decenii). Sunt câteva motive întemeiate pentru a considera că nu există nicio alternativă la un nou tip de guvernare globală care va fi obligată, în cele din urmă, să administreze tranziţia la o economie cu zero creștere.  Iar dacă ne dorim ca aceasta să se desfășoare într-un mod echitabil, nu există nicio alternativă la socialism, sau comunism. De la sfârșitul anilor ’90, Forumul Social Mondial a devenit centrul articulării temei posibilităţii unei „alte lumi.” Acum, trebuie să își asume nu doar sarcina de a defini modalitatea prin care un alt socialism, sau comunism vor deveni posibile, ci și cea prin care poate fi realizată tranziţia către acestea. Criza cu care ne confruntăm ne oferă prilejul de a reflecta la ce ar putea însemna o astfel de tranziţie.

 ...

 Poate capitalismul supravieţui traumei actuale? Da. Dar cu ce preţ? Această întrebare ascunde o alta. Confruntată cu noianul de dificultăţi economice, sociale, politice, geopolitice și ecologice, își mai poate clasa capitalistă reproduce puterea? Din nou, răspunsul este un „da” răsunător. Dar marea masă a populaţiei va fi obligată să-și cedeze roadele muncii celor aflaţi la putere, să le cedeze multe dintre drepturile și bunurile atât de greu câștigate (de la case, până la dreptul la pensie) și să suporte consecinţele unei avalanșe de probleme ecologice, ca să nu mai amintim de reduceri succesive ale standardului de viaţă, care, pentru cei deja ajunși la sapă de lemn, ce se zbat pentru supravieţuire, vor însemna moartea prin inaniţie. Inegalitatea de clasă va crește (fenomen ai cărui martori suntem deja). Iar toate acestea vor necesita o doză bună de represiune politică, violenţă poliţienească și militarizare a statului pentru înăbușirea oricărei rezistenţe.
 ...
Deci, ce se va întâmpla de această dată? Dacă ne propunem să revenim la o creștere de trei la sută, atunci va trebui să găsim noi oportunităţi de investire profitabilă a celor 1,6 bilioane de dolari din 2010, care, în 2030, se vor ridica la aproape 3 bilioane de dolari. Sume ce contrastează considerabil cu cele 0,15 bilioane necesare pentru noi investiţii în 1950 și cele 0,42 bilioane de care era nevoie în 1973 (cifre ajustate potrivit cu inflaţia). În ciuda deschiderii Chinei și a prăbușirii blocului sovietic, după 1980, au început să apară reale probleme în găsirea unor modalităţi potrivite de investire a excedentului de capital. Dificultăţile au fost parţial soluţionate prin crearea unor pieţe fictive, pe care valoarea bunurilor putea fi speculată fără opreliști. Dar acum, către ce se vor îndrepta toate aceste investiţii?
...
Ce noi linii de producţie pot fi deschise pentru a absorbi această creștere? Pe termen lung, s-ar putea să nu existe nicio soluţie capitalistă eficientă (cu excepţia revenirii la manipulările fictive de capital)  la această criză a capitalismului. La un moment dat, schimbările cantitative duc la transformări calitative și trebuie să luăm în serios ideea că s-ar putea să ne aflăm exact într-un astfel de punct de cotitură din istoria capitalismului. Prin urmare, interogaţia asupra viitorului însuși al capitalismului ca sistem social ar trebui să se afle în primul plan al dezbaterilor actuale.

 Cu toate acestea, nu pare să existe un apetit pentru o astfel de discuţie, nici măcar în cadrul stângii. Chiar dacă sună din ce în ce mai găunos, continuăm să auzim aceleași litanii convenţionale privitoare la progresul umanităţii prin intermediul pieţelor și comerţului liber, al proprietăţii private și responsabilitaţii individuale, taxelor mici și unui stat asistenţial redus la minim. O criză de legitimitate se conturează ameninţător la orizont.
 ...
Intensitatea cu care puterea politică actuală caută căi de a ieși din criză ar putea avea de-a face și cu teama de o eventuală pierdere a legitimităţii politice.

În ultimii treizeci de ani, am asistat, însă, la apariţia unor sisteme de guvernare ce par imune la problemele de legitimare și nu se preocupă nici măcar de crearea consensului. Melanjul de autoritarism, corupţie a democraţiei reprezentative, supraveghere, poliţie și militarizare (mai ales prin intermediul războiului împotriva terorii), control și manipulare media creează imaginea unei lumi în care predomină controlul nemulţumirii prin dezinformare, fragmentarea opoziţiei și influenţarea culturilor disidente prin intermediul promovării ONG-urilor, susţinute, la nevoie, de întreaga forţă coercitivă necesară.
 ...
Majoritatea măsurilor luate de guvernele din America de Nord și Europa pentru a stopa criza se reduc la perpetuarea manierei obișnuite de a face lucrurile, ceea ce se traduce într-un sprijin acordat clasei capitaliste. „Riscul moral” care a fost declanșatorul direct al colapsurilor financiare este împins până la noi limite de „salvarea” băncilor. Practica efectivă a neoliberalismului (în contrast cu teoria sa utopică) a însemnat întotdeauna sprijinirea pe faţă a capitalului financiar și elitelor capitaliste (de regulă, sub pretextul că instituţiile financiare trebuie protejate cu orice preţ și că este de datoria puterii statale să creeze climatul potrivit pentru obţinerea unor profituri cât mai substanţiale). Situaţia nu s-a schimbat în mod fundamental. Astfel de practici sunt justificate prin apelul la dubioasa presupoziţie potrivit căreia un „aflux” de eforturi capitaliste va „ridica toate bărcile”, sau că beneficiile creșterii compuse se vor „prelinge” către straturile inferioare (ceea ce nu se întâmplă niciodată decât sub forma câtorva firmituri căzute de la masa bogaţilor).

...

De-a lungul timpului, mulţi au visat ca, prin mobilizarea afectelor umane în căutarea colectivă a unei vieţi mai bune pentru toţi, să poată defini o alternativă raţională la (i)raţionalitatea capitalistă. Aceste alternative – cunoscute istoric drept socialism și comunism – au fost puse în practică în varii momente și locuri. Înainte vreme, cum ar fi deceniul patru al secolului trecut, erau privite ca un far al speranţei. În anii din urmă, însă, și-au pierdut strălucirea și au fost respinse ca necorespunzătoare, nu doar din pricina eșecului experimentelor comuniste de a-și respecta promisiunile și a înclinaţiei regimurilor comuniste de a-și camufla greșelile prin mijloace represive, ci și datorită presupusei deficienţe a ipotezelor lor privitoare la natura umană și la perfectibilitatea personalităţii și instituţiilor umane.
...
Nimic nu e încă sigur, dar e posibil ca 2009 să marcheze debutul unui seism prelungit, pe parcursul căruia, ideea unor alternative  sistemice solide la capitalism să se ridice încet-încet la suprafaţă într-un colţ sau altul al lumii. Cu cât suferinţele și incertitudinea se prelungesc, cu-atât legitimitatea manierei actuale de-a face afaceri va fi mai contestată și se vor înmulţi vocile care vor cere construirea unui sistem diferit. Reformarea radicală a sistemului financiar, și nu înjghebarea unor soluţii de moment, va părea mai necesară ca oricând.
În plus, dezvoltarea inegală a practicilor capitaliste a dat naștere pretutindeni la numeroase mișcări anti-capitaliste.
...
Deși nu toate sunt progresiste, în multe dintre zonele marginale ale capitalismului pot fi găsite mișcări revoluţionare făţiș anti-capitaliste. S-au deschis noi spaţii în cadrul cărora se poate naște ceva radical diferit în termeni de relaţii sociale, concepţii și moduri de viaţă, sau capacităţi productive. Și, chiar dacă diferă profund în ceea ce privește obiectivele, strategiile și tacticile, ideea li se aplică atât conducerilor comuniste și talibane din Nepal, cât și zapatiștilor din Chiapas, mișcărilor indigene din Bolivia, sau maoiștilor din zonele rurale ale Indiei.

Problema fundamentală este că, per ansamblu, nu există o mișcare anti-capitalistă suficient de hotărâtă și unită pentru a contesta cu succes reproducerea clasei capitaliste și perpetuarea puterii acesteia pe scena mondială. Și nici vreo cale evidentă de a ataca bastioanele privilegiilor elitei capitaliste, sau de-a le struni în vreun fel nemăsurata putere bănească și militară. Deși există suficiente deschideri către o ordine socială alternativă, nimeni nu știe exact unde s-ar putea ea înstăpâni, sau în ce consistă. Totuși, doar pentru că nu există nicio forţă politică capabilă măcar să articuleze, darămite să implementeze un astfel de program, nu înseamnă că trebuie să ne abţinem de la încerca să conturăm niște alternative.

...
Problema esenţială este cât se poate de clară. Creșterea compusă ad infinitum este imposibilă, iar necazurile ce s-au abătut asupra întregii lumi în ultimii treizeci de ani sunt un semnal al faptului că limita acumulării continue de capital este aproape și nu va putea fi depășită decât prin crearea unor ficţiuni precare. Adăugaţi și faptul că nenumăraţi oameni trăiesc în condiţii de sărăcie abjectă, că degradarea mediului înconjurător a scăpat de sub control, că, în vreme ce bogaţii adună din ce în  ce mai multe averi (doar anul trecut, numărul miliardarilor din India s-a dublat, ajungând de la 27, la 52), demnitatea umană este încălcată pretutindeni, că pârghiile puterii politice, instituţionale, judiciare, militare și ale comunicaţiilor sunt atât de strict și de dogmatic controlate politic încât sunt incapabile să facă altceva decât să perpetueze status quo-ul, frustrând orice opoziţie.

O politică revoluţionară capabilă să ia de coarne „taurul” acumulării compuse de capital și, în cele din urmă, chiar să îl închidă ca prim motor al istoriei umane, necesită o înţelegere  mai sofisticată a modului în care se produc schimbările sociale. Eșecurile tentativelor anterioare de a construi un socialism, sau un comunism durabil trebuie să fie evitate, iar din această istorie extrem de complicată trebuie trase toate învăţămintele cu putinţă. În același timp, trebuie admisă și necesitatea absolută a construirii unei mișcări revoluţionare anti-capitaliste coerente. Ţelul fundamental al unei astfel de mișcări ar fi acela de a prelua conducerea socială atât asupra producţiei, cât și asupra distribuirii profiturilor.”

Cîteva extrase:
„Avem nevoie urgentă de o teorie revoluţionară explicită adecvată epocii în care trăim.
...
O mișcare politică anti-capitalistă poate începe de oriunde (de la procesele de muncă, de la mentalităţi și perspective asupra lumii, regândind raporturile noastre cu natura, sau relaţiile sociale, de la crearea unor tehnologii și structuri organizaţionale revoluţionare, de la viaţa cotidiană, sau prin încercarea de a reforma structurile administrative și instituţionale, inclusiv printr-o reconfigurare a puterilor statale). 
...
... în orice mișcare de tranziţie trebuie să existe câteva obiective comune, asupra cărora participanţii să fi ajuns, în prealabil, la un oarecare consens. Câteva principii directoare pot fi stabilite. Printre acestea, s-ar putea afla (și le enumăr tocmai pentru a le supune dezbaterii) respectul faţă de natură, egalitarismul radical în relaţiile sociale, aranjamente instituţionale bazate pe o formă sau alta de interes și proprietate comună, proceduri administrative democratice (spre deosebire de escrocheriile monetare existente), procese de muncă organizate de producătorii direcţi, viaţa cotidiană ca explorare a unor noi tipuri de relaţii sociale și maniere de a trăi, concepţii mentale axate pe împlinirea de sine și inovaţii tehnologice și organizaţionale orientate către urmărirea binelui comun și nu către sprijinirea puterii militare, a supravegherii și a lăcomiei corporatiste. Acestea ar putea fi punctele co-revoluţionare către care ar putea converge și de la care ar putea porni acţiunea socială. 
...
În ciuda incertitudinilor și problemelor sale inerente, o mișcare revoluţionară tânără, condusă de studenţi, este o condiţie necesară, dar nu și suficientă, pentru o revoluţie conceptuală care ne-ar putea oferi o soluţie mai raţională la actuala problemă a creșterii continue.
...

Transformările revoluţionare nu pot fi duse la îndeplinire fără să ne schimbăm măcar ideile, abandonând credinţe și prejudecăţi dragi nouă, renunţând la diverse plăceri și drepturi, supunându-ne unui nou regim de viaţă, adoptând alte roluri sociale și politice, redistribuindu-ne drepturile, datoriile și responsabilităţile, și modificându-ne comportamentul pentru a ne conforma mai bine voinţei și nevoilor colective. Lumea din jur – geografiile noastre – trebuie să fie radical remodelată, la fel și relaţiile sociale, raportul cu natura și toate celelalte momente din procesul co-revoluţionar.  Într-un fel, e de înţeles de ce unii preferă o politică a negării uneia în care s-ar confrunta activ cu toate aceste probleme.

Ar fi reconfortant să credem că toate acestea ar putea fi realizate pașnic și benevol, că am fi dispuși să ne deposedăm singuri, să ne lipsim de tot ceea ce stă în calea creării unei ordini sociale mai juste, mai echitabile. Dar dacă am face-o, dacă ne-am imagina că n-ar fi nevoie de luptă, chiar de violenţă, ne-am fura singuri căciula de pe cap. După cum a zis odată Marx, capitalismul a venit pe lume într-o baie de sânge și foc. Deși s-ar putea să ne dovedim mai pricepuţi în a scăpa din ghearele lui decât am fost în a ne lăsa vrăjiţi de el, sunt foarte puţine șanse să pășim fluierând în ţinutul făgăduinţei.
...
Comuniștii, după cum susţineau iniţial Marx și Engels în Manifestul Partidului Comunist, nu au un partid politic. Ei sunt pur și simplu aceia care, indiferent în ce moment sau spaţiu s-ar afla, înţeleg  nu doar limitele, neajunsurile și tendinţele distructive ale ordinii capitaliste, ci și nenumăratele măști ideologice și false legitimări pe care capitaliștii și apologeţii lor (în special din presă) le produc pentru a perpetua puterea propriei lor clase. Comuniștii sunt toţi cei care lucrează fără răgaz pentru a crea un alt viitor decât cel vestit de capitalism. ... Deși comunismul clasic, instituţionalizat, e deja defunct, potrivit acestei definiţii, printre noi activează milioane de comuniști de facto, dispuși să-și pună în practică vederile, gata să urmărească prin cele mai inventive mijloace realizarea unui imperativ  anti-capitalist. Dacă, așa cum proclama mișcarea pentru globalizare alternativă de la sfârșitul anilor 1990, „o altă lume e posibilă”, de ce n-am crede că e posibil și „un alt comunism”? Iar dacă ne dorim să realizăm o schimbare fundamentală, actualul stadiu al dezvoltării capitaliste tocmai de așa ceva ar avea nevoie.”

manifest

Vor urma și altele

fluturașilor anti-sistem

O nouă versiune a fluturașilor anti-sistem. De data asta sunt în format A4 (mai ușor de printat) și se pot tăia în două pe linia punctată.
Descărcați, printați, distribuiți.

MANIFESTUL Grupului pentru Rezistență Socială

Manifest

De pe blogul r-evolutia, sunt de acord cu tot ce scrie aici:

Vrem:
1. Un STAT al cetățenilor, nu al marilor interese capitaliste.
2. Ca cetățenii să fie prioritatea zero în orice politică de stat.
3. Un alt sistem electoral. Eliminarea, prin lege, a oricăror forme de sponsorizare a campaniilor electorale. Pedepsirea aspră a celor care susțin cu bani partidele ori candidații. Eliminarea traseismului politic, la cei care ocupă funcții în aparatul de stat.
4. Să fim stăpînii propriei țări. Toate resursele naturale să fie exploatate doar de către stat, exclusiv în interesul cetățenilor. Inclusiv resursele reciclabile, în special fierul vechi.
5. Un sistem de taxe și impozite care să susțină munca în detrimentul speculațiilor financiare.
6. Accesul gratuit la un sistem public de educație pentru toți copiii.
7. Un sistem de sănătate accesibil tuturor cetățenilor, indiferent de contribuția lor la acesta.
8. Eliminarea obligativității pensiilor private (pilonul II). Cetățenii nu pot să aibă obligații decît față de stat. Adică față de ei înșiși.
9. Monopol de stat asupra asigurărilor obligatorii.
10. Denunțarea tuturor privatizărilor frauduloase și a celor care s-au făcut împotriva intereselor cetățenilor. Recuperarea proprietăților publice.
11. Denunțarea și aducerea în justiție a tuturor retrocedărilor frauduloase, ori făcute către cetățeni străini.
12. Controlul statului în toate domeniile strategice (transporturi, energie, telecomunicații)
13. Protejarea mediului înconjurător

România trebuie să fie a noastră, a tuturor cetățenilor ei.


p.s. sugestiile și completările sunt binevenite
sursa :http://r-evolutia.blogspot.com/

Veţi plăti!

Veţi plăti!

de TEODOR DUNGACIU

Trebuie să înţelegeţi, o dată pentru totdeauna, că Istoria nu iartă.

                

   Aşadar, veţi plăti toţi, până la ultimul, cu vârf şi îndesat.

Voi toţi, cei din actuala infamă coaliţie, care a aruncat România în prăpastie.

Voi, autorii celui mai nesăbuit act din întreaga Istorie a românilor: trădarea pe faţă a ţării.

Tot ceea ce s-a clădit cu jertfă şi diplomaţie în decursul a două milenii - adică Statul Român Suveran Naţional şi Independent, Unitar şi Indivizibil - este astăzi distrus de o şleahtă bezmetică de troglodiţi vânzători de Neam şi ţară.

Voi toţi, cei din arcul guvernamental, aţi pus la cale şi, în parte, aţi şi înfăptuit distrugerea României.

Vei plăti, Traian Băsescu, fără nici o îndoială!

Să nu-ţi închipui că vei scăpa de judecata implacabilă a Istoriei.

Ai venit la Putere pe un val de speranţă naţională, spre a te defini, mai apoi, drept un detonator primejdios al Statului constituţional.

Ca să te cocoţi confortabil pe tronul de dictator, ai adus la guvernare fascista grupare udemeristă.

Ştiai exact ce reprezintă această formaţiune iredentistă, şovină, antinaţională („soluţie imorală”, DA?).

Şi, totuşi, nu ţi-a tremurat o clipă mâna duplicitară când ai semnat pactul cu diavolul.

Ai aruncat iraţional Naţiunea Română în ghearele acestei cohorte revizioniste, prin susţinerea la fel de necugetată a unei adunături de derbedei şi mistificatori politici din partidul personal PDL şi din pramatiile traseise din UNPR. Act samavolnic şi ignobil, pe care Istoria îl va taxa ca atare, trebuie să ştii!

A căuta o logică naţională şi raţională în această acţiune stupefiantă de zdrobire a românismului este inutil.

Acum stai şi rânjeşti cinic când vezi cum românii sunt loviţi în ceea ce au mai sfânt: Patria lor.

Cum haita minoritară maghiară îi batjocoreşte cu orice prilej, îi dispreţuieşte şi îi acuză - tocmai pe ei! - de discriminare etnică.

Ai acceptat iresponsabil ca udemeriştii să facă legea în România.                  Dar cine ţi-a oferit această îndreptăţire? Aceasta-i întrebarea.

Cine   ţi-a spus că ai dreptul să le oficializezi limba?

De ce le-ai dat pe mână Istoria sfântă şi geografia mirabilă ale României, spre a fi falsificate şi pângărite?

Pentru ce ai segregat învăţământul naţional pe criterii etnice?

De ce, umăr la umăr cu ei, pui la cale modificarea absurdă a Constituţiei, prin abolirea - între altele - a Articolului 1, care consfinţeşte România drept Stat Naţional? Căci proiectul de schimbare a Constituţiei e în conformitate cu pretenţiile udemeriste: descompunerea ţării în regiuni, deci şi a Transilvaniei. Dar cum? Cică, pe etape: mai întâi, câteva judeţe (ungurii cu ale lor!), iar apoi constituirea de hălci mai mari, una chemându-se chiar Transilvania, ce va fi făcută plocon Ungariei.

Vei plăti pentru toate acestea, Traian Băsescu!

Nu singur, fireşte, ci împreună cu cea mai incompetentă şi mafiotă guvernare postdecembristă.

Să n-ai nici o iluzie că nu va sosi vremea când lucrurile se vor aşeza în albia lor firească.

Şi atunci, în aceeaşi firidă a nevolnicilor Istoriei, în aceeaşi bolgie a nemernicilor trădători de ţară, veţi intra toţi, în vrac, condamnaţi de implacabilul tribunal al timpului.

Toţi: Boc şi ţaţa mahalagiilor cotrocenişti (ministereasa Dezvoltării Regionale, care are în subordine „judeţul Timişoara”), hoţoaica Roberta Anastase şi cinicul rânjitor Mircea Toader, broscoiul Oltean şi Blaga, zdreanţa Tabără (parcă mai ieri era preşedinte al unui partid „al Unităţii Naţionale"!), Berceanu şi Stolojan, Sulfina Barbu şi Cristian Rădulescu, Stoica şi Boureanu, Flutur şi soţii Ţurcan, Funeriu şi Boagiu, Cezar şi Cristian Preda, Lăzăroiu şi Canacheu, Oprea şi Berea, Gheorghe Tinel şi Vişan, Oajdea şi Popoviciu,Baconschi şi Cristian Diaconescu, Nicolicea şi Marian Sârbu, Ialomiţianu şi Blejnar,Frunzăverde şi Macovei, Voinescu şi Buda, Ariton şi Cinteză, Brânză şi Poteraş, Negoiţă şiPaleologu, Duţă şi Avramescu, Fota şi Kövesi, Morar şi Ungurenii ejusdem farinae.

Un fariseu printre ei este şi fostul Şef al Statului Major Generala generalul Bădălan Eugen. Toţi-membri şi susţinători ai celui mai josnic, incompetent şi dezonorant guvern de violatori ai intereselor Poporului Român.

Vei plăti, Traian Băsescu!

Vei plăti pentru genocidul social, cultural şi economic, pentru dezastrul din sănătate şi învăţământ, din sistemul de pensii şi salarii, programat şi executat împreună cu oastea udemeristă!

O clică instalată cu propria-ţi mână la vârfurile de decizie vitale ale Puterii: literatul ratat Marko - vicepremier; veterinarul Kelemen - la Cultură; juristul mengelian Cseke - la Sănătate; Andreea Vass - mâna dreaptă a lui Boc la Guvern, etc.

I-ai proţăpit pe udemerişti în funcţii de însemnătate naţională, de la secretari de Stat şi şefi de Agenţii până la prefecţi şi înalţi demnitari, pentru a se căpătui, dar şi pentru a submina din interior aceste instituţii.                Impardonabilă decizie!

Mai mult, ai căftănit unguri la şefia unor judeţe unde n-a călcat picior de strănepot al lui Attila.

Dar, mai cu seamă, i-ai plasat în Transilvania, pe care ai lăsat-o la cheremul lor.

N-ai suflat o vorbă despre prigoana românilor din HarCov.

Le-ai dat voie udemeriştilor să-şi facă o lege a lor, poreclită a minorităţilor, care consfinţeşte, în esenţă, crearea unui stat maghiar în România. Pe care, mintenaş, să-l alipească la Ungaria, cu prima ocazie prielnică. Prilej, în genere, creat tot de Cotroceni. Un stat în stat, cu guvern, parlament, armată, drapel, procuratură, securitate, justiţie şi alte instituţii proprii.

I-ai cultivat într-atât, încât le-ai dat liber să umble cu foarfeca, după bunul lor plac, pe harta ţării, dar numai în interesul lor propriu şi, fireşte, al Ungariei.

Toate acestea - dar şi câte altele! – le-ai conceput fără a cere acordul Poporului Român. În numele căruia zici că domneşti.

De ce nu te mai consulţi acum cu acesta?

De ce nu mai faci băi de mulţime?

Ţi-e frică de reacţia românilor?

Păi, nu strigai cât te ţineau bojocii că nu ieşi niciodată din vorba acestui popor?

Sau nu-l mai recunoşti?

Nu mai e bun pentru un dictator ca tine?

Nu te mai suportă?

Atunci, de ce nu-l abandonezi?

Ştii de ce: nu vrei.

Puterea te-a acaparat definitiv.

Cloceşti - ascuns la Cotroceni, ori la Vila Lac 2 sau în Covasna-împreună cu udemeriştii-legi antiromâneşti, pe care le transmiţi trompetei Boc şi trombonistei Udrea.

Ei sunt, aşadar, poporul.

Ei şi strânsura de cioloveci mancurţi şi ketmani din juru-ţi.

Ai împins cârdăşia cu minoritarii maghiari până la subminarea statalităţii.

Să nu te mai prefaci că nu ştiai de acţiunea cu reprezentanţa „Ţinutului Secuiesc” de la Bruxelles, încuibată şi înfăptuită de cei mai îndârjiţi adversari ai Tratatului de la Trianon: revizioniştii udemerişti şi europarlamentarii lor (Laszlo Tökes, Sogor Csaba şi Gyula Winkler), ocrotiţi sub pulpana prezidenţială.

De ce n-ai condamnat ferm acest act profund iredentist?

Fiindcă eşti, ca şi ei, trădător.

N-ai scos un scâncet măcar când martirul naţional Avram Iancu a fost spânzurat simbolic în inima Transilvaniei, sub forma blasfemiatoare a unei marionete.

Ca în nici o ţară suverană din lume, laşi capii oficiali de la Budapesta să se plimbe în voie prin Ardeal, ca vodă prin lobodă, făcând propagandă antiromânească şi pledând pentru autonomia inventatului „Ţinut Secuiesc”, care este o diviziune administrativã neconstituţională, în care trăiesc doar 260 de secui, înregistraţi ca atare la ultimul Recensământ.

Bagi capul în nisip ca struţul, fiindcă ai făcut înţelegere cu Viktor Orban, liderul celui mai şovin, iredentist şi antieuropean partid de la Budapesta şi cu care ai ticluit alegerea ta ca preşedinte al României şi a antiromânului Tökes Laszlo (decorat cu Steaua României chiar de tine!) ca vicepreşedinte al Parlamentului European. Din care post trage din toate poziţiile în ţara noastră, terfelind-o şi acuzând-o de toate fărădelegile.

De câte ori ai fost în HarCov, ai stat la taclale numai cu maghiarii şovini, pentru a le satisface toate deşănţatele pofte de autonomie.

O clipă n-ai plecat urechea la doleanţele românilor din acele judeţe.

Şi cunoşti foarte bine că ei, acolo, atâţia câţi n-au fost alungaţi, îşi duc existenţa ca într-o ţară străină, sub ocupaţie.

Toate acestea le ştii, Traian Băsescu!

De aceea ai şi permis, dirijat şi realizat distrugerea sistemului educaţional naţional.

L-ai segregat pe criterii etnice.

În loc de reunificarea procesului de predare, ai iniţiat şi patronat continuarea separării acestuia.

Dacă ai fi coborât în stradă, în localităţile din Covasna şi Harghita, ai fi băgat de seamă că limba română abia dacă se mai vorbeşte. Şi asta tot din cauza frăţiei cu iredentiştii udemerişti, prin care ai subminat şi capacitatea de apărare a ţării.

Ai acceptat, într-o veselie aiuritoare, cererile ungureşti de a desfiinţa şi a dizloca unităţile militare din cele două judeţe amintite. Aşa după cum tolerezi în continuare statuia de la Arad a celor 13 generali unguri, care au comis grave crime şi atrocităţi împotriva românilor.

Şi apropo de asta:

De ce nu sufli o vorbă despre ceea ce au făcut udemeriştii, având susţinerea ministrului Culturii, Kelemen, la restaurarea statuii lui Matei Corvin de la Cluj-Napoca?

Dar despre faptul că au smuls de pe soclu plăcuţa cu textul lui Iorga, care era o minimă reparaţie a grosolanului fals istoric executat de unguri (steagul Moldovei pus la picioarele lui Matei Corvin, când se ştie că acesta a fost bătut măr şi pus pe fugă de Ştefan cel Mare)?

De ce defilează ţanţoş unguri din toată lumea prin România, la Şumuleu-Ciuc şi Ghimeş-Făget-Bacău, cu steagurile Ungariei Mari şi ale Ţinutului Secuiesc? Cumva să vadă graniţele fostului Imperiu Austro-Ungar?

A cui e ţara asta, Traian Băsescu?

Statul Român nu mai are nici o autoritate?

De ce nu iei nici o poziţie?

În care ţară din lume se mai întâmplă aşa ceva?

Ar permite asta, de exemplu, Slovacia şi Serbia ?

Nu-ţi dai seama, prin aceastã toleranţă de nedescris, că jigneşti, în demnitatea lui naţională, întregul Popor Român?

Vei plăti şi pentru asta, Traian Băsescu!

Te prefaci a nu observa că, zilnic, fasciştii unguri provoacă, instigă, se zvârcolesc, împroaşcă, scuipă pe ţară , şi-au creat organizaţii paramilitare, sapă adânc la temelia Statului Român.

Au invadat ţara cu simboluri revanşarde, horthyste, organizează manifestări antinaţionale, incită la ură interetnică, defăimează tot ceea ce este românesc.

Ai făcut prieteşug antistatal cu un lider de la Budapesta, al cărui ţel ultim este revendicarea Transilvaniei şi alipirea ei la Ungaria.

Ştii foarte precis că unul dintre paşii importanţi pentru realizarea acestui scop este acordarea cetăţeniei de maghiar al statului revizionist maghiar tuturor liderilor UDMR din conducerea Consiliilor Judeţene Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi primarilor UDMR-PCM din localităţile din zonă.

Şi taci, taci, taci.

Stai ascuns în păpuşoi, fiindcă, fără unguri, fără Boc şi alţii, n-ai mai fi la Putere.

Ai încurajat terorismul politic practicat de udemerişti, obrăznicia şi dispreţul lor fascist.

Te-ai făcut luntre şi punte, susţinut de toată clica personală din Parlament şi Guvern, de a nu pune la zid extremismul unguresc.

Nici măcar atunci când, prin declaraţiile iredentiste ale preşedintelui Parlamentului ungar, venit intempestiv la Tg. Mureş, a vorbit despre - auzi! - legitimitatea autonomiei teritoriale pe bază etnică a „Ţinutului Secuiesc”.

Ai făcut pe dracul în zece ca nu care cumva Parlamentul român să dea, acolo, o mică-micuţă declaraţie de condamnare a acestei intervenţii în treburile interne ale României.

Ai dovedit - a câta oară? - că eşti un trădător, un capitulard, un preşedinte anticonstituţional.

De aceea, nu mai miră pe nimeni că nu te-a deranjat în nici un chip înfiinţarea Consiliului Administrativ „Ţinutul Secuiesc".

Desigur, nu-ţi creează insomnii nici inscripţiile cu „Ţinutul Secuiesc nu e România”.

Ce ar trebui să se mai întâmple ca să te trezeşti şi să observi că ţara e în primejdie?

Când unitatea naţională este destrămată fir cu fir, pas cu pas, de către aliaţii unguri de la guvernare, tăcerea prezidenţială e de rău augur: înseamnă inconştienţă sau trădare.

Eşti la curent, fireşte, că noua stemă a judeţului Covasna este cea a fostului Haromszek (Trei Scaune) din perioada Imperiului Austro-Ungar.

Aşa cum ştii că toată Transilvania, dar şi restul României sunt înţesate nu doar cu organizaţii antiromâneşti, ci şi cu broşuri propagandistice, studii, cărţi, filme, spectacole teatrale, concerte, emisiuni TV, presă, statui ale extremiştilor unguri, ediţii ale cărţilor criminalului de război, antiromânul condamnat la moarte în contumacie Wass Albert.

Toate acestea îţi sunt binecunoscute, Traian Băsescu!

Dar le tolerezi cu o iresponsabilitate strigătoare la cer.

Nici o clipă n-ai luat poziţie fermă împotriva acestor acţiuni antistatale.

N-ai avut nici o reacţie din funcţia de preşedinte al României.

Întrebarea e: de ce?

Pentru ce taci?

Astfel că vei plăti, Traian Băsescu!

Toţi veţi plăti!

Întreaga liotă de care te-ai înconjurat va plăti!

Nici o scăpare nu va exista din perspectiva preabunei şi dreptei Istorii.

Toţi veţi fi puşi la stâlpul infamiei.

Câţi români vor mai rămâne după ce aţi pustiit şi nimicit această ţară vă vor blestema.

O palmă de pământ dacă va mai exista din România de azi nu va fi dispusă să vă primească osemintele sau cenuşa.

Conştiinţa voastră pătată, trădătoare, exclude comuniunea cu duhul românesc.

Fiindcă n-aveţi nimic românesc în voi, nimic sfânt!

Apărarea identităţii naţionale era datoria voastră esenţială, ca administratori ai Statului Român.

Dar Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a capitulat în faţa iredentismului unguresc.

Acesta a învins România, prin cozile de topor de la Cotroceni, Palatul Victoria şi Palatul Parlamentului.

România e o ţară eşuată, pentru că a încăput pe mâna unor impostori politici.

A unor trădători incorigibili.

Veţi plăti, aşadar, cu toţii!

Dacă va fi să piară vreodată seminţia româneascã, atunci ultimul patriot român chemat la Domnul va fi cel de pe urmă care va scuipa cu năduf pe toxica voastră amintire de vânzători de Neam.

Şi vom fi, astfel, răzbunaţi, măcar în eternitate!

De trimis oricărui ROMÂN, de oriunde!

ajuta ca sa fi ajutat

Momente istorice

Acesta este un mail pe care l-am primit si care mi s-a parut deosebit de interesant . Cred ca merita sa vi-l impartasesc si voua draci mei ......

Momente istorice 

Ion Iliescu sluga Elenei..

Mama lui Nicolae Ceausescu a fost Alexandrina (nascuta Lixandra Militaru), care provenea din familia unui ofiter din oastea lui Tudor Vladimirescu.

Poetul si gazetarul Eugen Jebeleanu Cuvantul liber, din 16 iunie 1936 : "Ceausescu e un copil. Dar un copil cu o inteligenta de o maturitate surprinzatoare. E scund, slab, cu ochii mici si vioi, doua boabe de piper. Vorbeste limpede, putin prea repede, parca voind sa spuna deodata tot ce stie. Are nouasprezece ani, dar a vazut si a patit ca pentru nouazeci."

Intr-un Bucuresti la acea vreme cosmopolit – primul oras pe care il vedea -, Nicolae a tras la sora lui, Niculina Rusescu nascuta Ceausescu (n. 1914, d. 1990)sa invete meserie in atelierul cizmarului Alexandru Sandulescu, membru activ al PCR, care si-a initiat ucenicul in misiuni conspirative. Nicolae nu s-a adaptat in Bucuresti. Trecerea dintr-o lume in care nu-si gasea locul (satul natal) intr-alta in care tot nu-si gasea locul (orasul) l-a marcat.

la 29 de ani – deputat in Marea Adunare Nationala (dupa ce mobilizase in circumscriptia sa electorala, din Olt, trupe motorizate care sa-i “convinga” pe alegatori sa introduca in urne buletinele de vot completate dinainte de comunis ti); la 30 de ani – subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii (unde a inceput colectivizarea silita); la 31 de ani – ministru adjunct al apararii, sef politic al armatei si apoi general politruc cu specializare la Moscova; la 36 de ani – secretar al CC (un post-cheie in partidele comuniste, ocupandu-se de organizarea partidului); la 37 de ani, la cel de-al doilea Congres al PMR, a fost primit ca membru in Biroul Politic, insarcinat cu supravegherea interna de partid a Internelor, Securitatii, Armatei, Procuraturii si Justitiei (s-a folosit de aceasta pozitie pentru crearea unui sistem de pile, instalandu-si oamenii in posturi-cheie din partid).

Noiembrie 1957. Un avion IL 14, avand la bord o delegatie a PMR ce zbura la Moscova pentru a participa la aniversarea Marii Revolutii Socialiste din Octombrie, s-a prabusit la aterizare pe Aeroportul Vnukovo, la ora 17,48, din cauza unei erori de pilotaj. Au murit ministrul de externe Grigore Preoteasa si trei membri ai echipajului. Ceilalti pasageri au suferit rani grave. Nicolae Ceausescu, secretar al CC al PMR, a fost mai norocos
Certificatul medical eliberat la Moscova consemna: “Traumatism al partii externe a hemitoracelui drept si la gamba stanga. Plagi zgariate la fata, maini si picioare. Temperatura: 37,3 grade, stare generala satisfacatoare.” Dar soarta era cat pe ce sa-i joace o festa acestui tanar ambitios, la numai cativa pasi de cucerirea puterii. Peste cativa ani, la 19 martie 1965, ora 17,45, cand Gheorghiu-Dej si-a dat sufletul inconjurat de echipa de conducere a PMR, Nicolae Ceausescu a fost primul care s-a aplecat sa-l sarute. Cei trei membri veterani ai Biroului.
Ei au tras sforile pentru juniorul din Biroul Politic, care le parea cel mai usor de manipulat. La congresul din 19-24 iulie, care trebuia sa valideze alegerea Biroului Politic, cei 1.357 de delegati l-au ales pe Ceausescu in functia de prim-secretar al CC al PCR. La 47 de ani, Ceausescu, cel mai tanar conducator politic din Europa, si-a inceput mandatul in forta: PMR a revenit la vechiul nume, PCR. Dupa numai o luna s-a schimbat si denumirea tarii: Romania a devenit, din republica populara, republica socialista.

Dar august 1968 a fost doar varful aisbergului: Ceausescu si-a cultivat cu consecventa aura de lider comunist atipic: a fost primul care a stabilit relatii diplomatice cu RFG (1967), singurul care nu a rupt-o cu Israelul dupa Razboiul celor Sase Zile (iunie 1967), singurul care permitea cetatenilor sai de origine evreiasca sa plece in Israel (contra cost – 2.000-5.000 $ pe cap de om, cum avea sa dezvaluie mai tarziu generalul de securitate Mihai Pacepa); primul presedinte roman care a vizitat Statele Unite, intr-un moment cand relatiile URSS-SUA erau extrem de incordate (1970); singurul care a refuzat sa se alature cartelului petrolului, infiintat in urma Programului General al CAER (1971), seful singurei tari din lagarul socialist membra a Bancii Mondiale si a FMI (1972).
Ceausescu s-a dovedit a fi un mediator innascut; extrem de tolerant in politica externa (la polul opus fata de fanatismul de care a dat dovada in politica interna), ar fi fost in stare sa faca un pact si cu dracul. “Ceausescu a fost un tiran din punct de vedere politic, un dezastru economic, dar in politica externa a avut sclipiri de geniu” – spunea Silviu Brucan, fost redactor-sef la Scanteia si mai tarziu unul dintre actorii principali ai evenimentelor din 1989. “Desi un incult, era destept, o desteptaciune vicleana, taraneasca.”

Curand turismul politic in Romania a devenit o moda. Cel care a deschis sezonul in 1967 a fost Richard Nixon, viitorul presedinte al SUA. In acelasi an, Corneliu Manescu, ministrul de externe roman, a devenit presedintele Adunarii Generale a ONU. Ceausescu intorcea vizitele. In 1973 a fost apogeul vizitelor sale in strainatate: Iran, Pakistan, Olanda, Italia, RFG, Iugoslavia, SUA, Vatican, URSS, Maroc, mai multe state din America de Sud.

        

Elena si Nicolae Ceauşescu 1949.

• 

  NICOLAE CEAUSESCU

  

  ELENA CEAUSESCU 1948 pe stadionul Ministerului Muncii din Parcul Veseliei fusese aleasă ca „Regină a Muncii” Lenuța Petrescu, muncitoare la fabrica „Jaquard” din Bucureşti

• La Vatican, papa Paul al VI-lea i-a spus (26 mai 1973): “Excelenta, rugam Cerul sa binecuvanteze activitatea dumneavoastra, pe care noi o urmarim cu mult interes, si am dori sa ne considerati niste umili sprijinitori ai politicii dumneavoastra de independenta si suveranitate, pe care o duceti cu atata consecventa.

  ” Ceausescu a strans un numar considerabil de premii, medalii, ordine, titluri academice, a caror simpla insiruire ar umple peste trei pagini de revista.

  Ele variaza de la Legiunea de Onoare Franceza, la Ordinul Leului de Aur al Nassau-lui, din Luxemburg; de la Ordinul Cavalerului Alb Finlandez, la Ordinul National al Leopardului, din Zair; de la Ordinul Bath Britanic, la o gramada de ordine Lenin, Marx si Steagul Rosu, din tarile comuniste. A fost contemporan cu sase presedinti americani; s-a inteles cu toti, iar cu Nixon a fost prieten (s-au vizitat reciproc, la Washington si Bucuresti, de cate doua ori).

  Si-a cultivat relatii bune cu SUA in cea mai mare parte a timpului, probate din 1970, cand au fost inundatii catastrofale in tara (din 39 de judete, 38 au fost afectate, 600.000 de oameni evacuati) si americanii au trimis ajutoare in valoare de 11,6 milioane $, si culminand cu 25 iulie 1975, cand Romania a obtinut clauza natiunii celei mai favorizate (prelungita anual pana in 1988).

  NICOLAE CEAUSESCU LA TVR

  

  In fiecare dimineata, la 8 fix,coloana de masini il ducea la birou. Lua masa de pranz la ora 13 fix. Folosea gel de dus Badedas si se radea cu Gillette. Ii placeau Galbena de Odobesti si sampania roze. Intre anii 1950-1989, mai ales dupa 1965, productia industriala a Romaniei a crescut de 44 de ori. Paradoxal, motorul principal al acestei industrializari staliniste a fost frica de Moscova.

  In 1973, a permis infiintarea de joint-venture cu participare de capital occidental. Din primul an existau 20 de astfel de firme. Volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape s-a dublat: de la 28% in 1965, la 45% in 1974. Intre anii 1971-’75, Romania a inregistrat o rata anuala de crestere a PIB-ului de 11,3%, neegalata niciodata.Orasele au devenit santiere, propaganda nu mai prididea sa anunte inaugurarile de fabrici si uzine, aparute ca ciupercile dupa ploaia de capital occidental.

  Dar economia nu era rentabila. Intreprinderile de stat, multe supradimensionate, produceau saracie, suferind de bolile economiei planificate, in variantele lor acute, romanesti: dezorganizare, nepotism, coruptie, neglijenta, furt. Rata medie de crestere a PIB-ului in Romania a scazut de la 11,3% (intre 1971-1975) la 9,6% (1976-1980) si la 1,8% (1981-1982). Industrializarea galopanta a dus la cresterea cu peste 10%, intr-un deceniu, a populatiei urbane: aproape jumatate din populatia de 20 de milioane a Romaniei din 1977 traia la oras.

  S-au construit masiv blocuri:numai intre 1981-’85 s-au dat in folosinta peste 750.000 de apartamente cu termoficare si apa calda. In anii 1965-’70, mutarea populatiei de la sat la oras, ca efect al industrializarii, era considerata un fenomen de dorit. In numai cativa ani, din cauza dezechilibrelor create de migratie, au inceput restrictiile pentru cei care voiau sa se stabileasca in marile orase. Industrializarea fortata a inglodat Romania in datorii.

  Intre 1971-1982, datoria externa a crescut de la 1,2 miliarde $ la aproape 13 miliarde $. (In noul regim democrat, Romania s-a imprumutat in ultimii 17 ani, ajungandu-se in prezent la o datorie externa de circa 50 de miliarde de euro). Criza petrolului din 1979-’81 a fost un cutremur pentru aceasta economie cladita pe nisip. In 1982, veniturile comertului exterior al Romaniei au scazut cu 17% fata de anul precedent. Ceausescu s-a vazut pus in situatia de a nu-si putea plati creditorii occidentali.

  A fost declarata incapacitatea de plata a tarii. Dezgustat de prietenii lui din Occident, Ceausescu a dispus achitarea rapida a datoriilor externe, fara a mai lua noi credite. Era tot o forma de proclamare a independentei nationale, obsesia lui. Sapte ani mai tarziu, cu pretul saracirii fara precedent a populatiei, Romania nu mai avea datorii.

  In 1984 a fost inaugurat Canalul Dunare-Marea Neagra, dupa o munca de noua ani. Canalul (de 64 km, scurteaza drumul catre Marea Neagra cu 400 km) avea taxe prea mari ca sa poata fi atragator pentru navigatori (1 $ SUA pentru fiecare tona de incarcatura) si pare tot un act de independenta, dar fata de URSS, cu care Romania impartea Delta Dunarii. In 1985, au inceput lucrarile la Casa Poporului, care urma sa devina sediul partidului si al guvernului.

  

  Nicolae Ceauşescu avea o putere de muncă uriaşă, confirmă Ioan Toma: “Am avut zile în care am stat alături de Ceauşescu de dimineaţă până seara, iar seara eram sfârşit numai în calitate de auditor, de participant. Am avut dimineaţa o plenară când a vorbit Ceauşescu, un discurs foarte lung. La prânz eu m-am dus la cantină, am mâncat ceva, el s-a întâlnit la săliţă cu nişte secretari, miniştri. Urma să ne întâlnim în CPEx cu Guvernul, din nou a avut un discurs. Când am terminat eram foarte obosit. Seara, pe la 8:00-8:30, am ieşit din sediu să mă duc acasă, dar nu am putut să plec pe Calea Victoriei. Se oprise circulaţia, mi-au spus agenţii, pentru că Ceauşescu trecuse dincolo, la Consilul de Stat, unde avea programată o întâlnire cu Yasser Arafat. Într-adevăr, din maşină am văzut lumina aprinsă în sala unde se făceau primirile”.

  Doar pentru asta trăia, îşi explică Ioan Toma secretul rezistenţei neobişnuite pentru un om trecut de 70 de ani. “El primea nişte situaţii globale, statistici, sinteze. E ca în bancul acela care spune că un sat are o mie de locuitori, un locuitor are o mie de găini şi restul de 999 nu au nici una, în medie rezultă că fiecare locuitor are o găină, deci e bine. Avea o informare la nivel general, al conducerii macro, ori lui tocmai detaliile i-au fost fatale. Era, fără îndoială, un tip inteligent. Alt clişeu postdecembrist spune că a fost un incult. Îmi amintesc de un interviu dat prin 1988 de Lech Walesa pentru Corriere de la Serra, primit prin Agrepres. L-au întrebat «Ce cărţi citiţi?» şi a răspuns că nu citeşte nici o carte, că are mai mulţi copii, lucrează, nu are timp de cărţi.

  Şi noi spunem că era incult Ceauşescu, iar despre Walesa că este un mare revoluţionar. N-a spus nimeni despre Walesa că este incult, deşi, fără discuţie, Ceauşescu era mai citit ca Walesa.Nu cred că Ceauşescu era mai incult decât Băsescu.A tras foarte mult de el, s-a angajat total, a trăit, indiscutabil, pentru ţară.”

  

  şahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr Nicolae Ceausescu

  Sarbatori fericite!

Tatăl lui Nicolae Ceauşescu, Andruţă Ceauşescu(1886-1969) - Mama lui Nicolae Ceauşescu a fost Alexandrina (născută Lixandra Militaru) care provenea din familia unui ofiţer din oastea lui Tudor Vladimirescu. Fiind o femeie foarte religioasă, după moartea ei (nascuta 1888 decedat iulie 1977), Nicolae Ceauşescu, care era ateu, a ordonat construirea unei biserici în Scorniceşti în memoria ei.

La Vatican, papa Paul al VI-lea i-a spus lui Nicolae Ceausescu (26 mai 1973):"Excelenţă, rugăm Cerul să binecuvânteze activitatea dumneavoastră, pe care noi o urmărim cu mult interes, şi am dori să ne consideraţi nişte umili sprijinitori ai politicii dumneavoastră de independenţă şi suveranitate, pe care o duceţi cu atâta consecvenţă."

Nicolae Ceausescu impreuna cu Papa Paul al VI-lea la Vatican.1973-05-05

Camil Roguschi: "Nicolae Ceausescu avea in casa icoane la care se inchina. Nicolae Ceausescu a donat 1.000.000 de dolari pentru Muntele Athos. Nu prea tinea sa faca o sarbatoare din ziua lui de nastere.Elena Ceausescu nu-si comanda rochiile in strainatate.Se faceau in tara. Nicolae Ceausescu in toata viata lui n-a baut mai mult de 10 litri de vin rozé."

Nicolae Ceausescu impreuna cu Elena Ceausescu la Constanta 1946.

Generalul Victor Stanculescu ii saruta mina lui Elena Ceausescu, Constanta-Tulcea 26 august 1982.

Familia Ceausescu, Nicu, Elena, Nicolae.

Elena Ceausescu impreuna cu Nicu.

• 

  Nicolae Ceausescu alaturi de Hosni Mubarak, Egipt 1987.

  

  Nicolae Ceausescu imptreuna cu Menachem Begin prim-ministru israelian 1977.

  

  Elena si Nicolae Ceausescu impreuna cu cancelarul Helmut Kohl la Bonn Germania 1984.

  

  Nicolae Ceausescu alaturi de Indira Gandhi India 1981.

  

  Margaret Thacher alaturi de Nicolae Ceausescu 1975.

  
  

• CEAUSESCU IN JURUL LUMII

  

  Regina Margareta-a II-a- a Danemarcei, impreuna cu sotii Ceausescu

  

  Nicolae Ceausescu impreuna cu regele Hussein Amann Iordania 1982

  

  Nicolae Ceausescu,Elena Ceausescu,Regina Elisabeta a-II-a si Philip printul consort la dineul oficial din Londra. iunie 1978

  

  Nicolae Ceausescu in Irak, impreuna cu Saddam Hussein, la Bagdad. 15 iunie 1982.

  

  Nicolae Ceausescu cu Canceralul Willy Brandt la Snagov, 8 iulie 1978

  

  Sotii Ceausescu alaturi de Regele Spaniei, Juan Carlos I de Burbon Madrid 1979

  

  Golda Meir premierul israelian impreuna cu Ceausescu 1974

  

  Elena Ceausescu, intampinata de Fidel Castro, la Oriente Cuba 8 mai 1973.

  

  Ceausescu Fidel Castro 1973 Cuba

  

  Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu impreuna cu regele Baudouin regina Fabiola, premierul si sotia la dineul oficial din Bruxelles - Belgia.

  

  Vizita oficiala in Romania a presedintelui Frantei, Charles De Gaulle, la sosire este intampinat de Nicolae Ceausescu 18 mai 1968.

  

  Generalul israelian Moshe Dayan impreuna cu Nicolae Ceausescu 3 aprilie 1978, Bucuresti

  

  Premierul israelian Yitzhak Shamir sotia sa impreuna cu Nicolae si Elena Ceausescu, 1 august 1987.

  Mascarada de la Targoviste

  Clovnii si-au indeplinit misiunea !

  Odata cu Ceausescu , au condamnat si poporul Roman 

  
  

  O voce: Un pahar cu apă!

  JUDECĂTORUL: Vă rog să luați loc. Suntem în fața unui tribunal al poporului.

  Nicolae CEAUȘESCU: Nu recunosc nici un tribunal în afară de Marea Adunare Națională.

  JUDECĂTORUL: Marea Adunare Națională s-a desființat. Noul organ al puterii este altul.

  CEAUȘESCU: Lovitura de stat nu poate fi recunoscută.

  JUDECĂTORUL: Noi judecam dupa nouă lege adoptată de către Consiliul Frontului Salvării Naționale. Te rog sa te ridici în picioare, inculpat.

  CEAUȘESCU: Citiți Constituția țării.

  JUDECĂTORUL: Am citit-o, o cunoaștem și nu este cazul sa dai dumneata indicații să citim Constituția țării. O știm mai bine decît dumneata care n-ai respectat-o.

  CEAUȘESCU: Nu voi răspunde la nici o întrebare.

  AVOCATUL TEODORESCU: Sunt avocatul Teodorescu, Nicolae din baroul București și avocatul Lucescu, Constantin din baroul avocaților București. Noi suntem aceia care urmează să le asigurăm apărarea celor doi inculpați ce compar în fața tribunalului militar teritorial. Vă rog să-mi dați aprobarea să iau legătură cu cei doi.

  JUDECĂTORUL: Poftim, două minute.

  AVOCATUL: Domnule Ceaușescu, este șansa de a spune ce v-a îndemnat să faceți, este un tribunal legal constituit. Organismul pe care dumneavoastră îl invocați a fost desființat prin forța poporului, prin voința poporului român. Dacă ințelegeți vă rugăm să ne spuneți, cu ce înțelegeți să vă faceți această apărare? Este o obligație morală față de dumneavoastră, vă rugăm să vă ridicați în picioare, indiferent dacă dumneavoastră sunteți de acord sau nu. Pentru că acesta este totuși un tribunal legal constituit.

  (Avocatul Teodorescu Nicolae poartă o discuție cu Nicolae Ceaușescu, dar aceasta nu se întelege)

  CEAUȘESCU: Nu dau socoteala decît în fața Marii Adunări Naționale. Nu recunosc tribunalul.

  JUDECĂTORUL: Domnule avocat, vă rog să luați loc.

  AVOCATUL: Vă mulțumesc.

  JUDECĂTORUL: Inculpatul a refuzat, timp de 25 de ani, să poarte un dialog cu poporul, deși a vorbit în numele poporului, ca fiul cel mai iubit al poporului, în deridere și-a bătut joc de acest popor. Nici astăzi nu vrea să coopereze cu tribunalul, se cunosc datele. Zilele de sărbătoare erau adevărate festinuri, în care acest inculpat și această inculpată își aduceau în jurul lor camarila și cu cele mai luxoase toalete care nu existau nici la regii care au existat și există azi în lume nu era atâta fast, iar poporului îi dădea 200 gr de salam pe zi, pe buletin. Genocidul care l-au făcut acest inculpat și această inculpată jefuind poporul, își aroga dreptul de a vorbi în numele poporului, nici astăzi nu vrea să vorbească, este laș și la propriu și la figurat. Avem datele cunoscute, atât ale dânsei, cât și ale dânsului. Va rog, reprezentantul procuraturii, îi dau cuvântul pentru a susține actul de acuzare.

  PROCURORUL VOINEA: Domnule președinte și onorată instanță, avem de judecat astăzi pe inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena care se fac vinovați de grave crime îndreptate împotriva poporului român, cei doi inculpați au săvârșit fapte incompatibile cu demnitatea umanii cu principiile justiției sociale, actionând discrețional, despotic și criminal, în mod deliberat, pentru a distruge poporul român, în numele căruia s-au erijat drept conducători. Pentru crimele grave săvârșite de cei doi inculpați în numele poporului român, victimele nevinovate ale acestor doi tirani, vă solicit:

  Domnule președinte și onorată instanță, vă cer condamnarea acestora la moarte pentru săvârșirea următoarelor fapte penale:

  1. infracțiune de genocid, prevăzută de articolul 357, aliniatul 1, Cod Penal, litera c;
  2. subminarea puterii de stat prevăzută de articolul 162, Cod Penal, pentru organizarea de acțiuni armate de natură să slăbeasca puterea de stat;
  3. infracțiunea de acte de diversiune prevăzute de articolul 163, Cod Penal, pentru distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, în intregime sau în parte, prin explozii sau orice alt mod al instalațiilor industriale sau a altor bunuri de natură. să aducă în orice mod atingere securității statului, și
  4. pentru infracțiunea de subminare a economiei naționale, prevăzută de articolul 165, Cod Penal, prin faptul că au folosit o organizație din cele prevăzute de articolul 145, Cod Penal, ori de a împiedica activitatea normală a acestora de natură să submineze economia naționala a poporului român.

  JUDECĂTORUL: Ai auzit inculpat Nicolae Ceaușescu? Tribunalul îți cere să te ridici în picioare. Ai auzit care sunt învinuirile care ți se aduc?

  CEAUȘESCU: Nu răspund decât în fața Marii Adunări Naționale. Puteți face orice mascaradă, nu recunosc!

  JUDECĂTORUL: Mascarada ai făcut-o dumneata timp de 25 de ani. Asta este mascarada pe care ai făcut-o și ai dus țara în pragul prăpastiei.

  CEAUȘESCU: Nu vreau de loc că... dar tot ceea ce s-a spus e fals... sunt peste 3,5 milioane de apartamente etc.

  JUDECĂTORUL: E fals? Da. Nu recunoaște învinuirile ce i se aduc.

  CEAUȘESCU: Nu, n-am spus nimic. N-am dat nici o declarație. Nu mai dau nici o declarație, nu mai răspund nici un cuvânt, decât în fața Marii Adunări Naționale.

  JUDECĂTORUL: Nu recunosc învinuirile ce mi se aduc, vă rog să semnați.

  CEAUȘESCU: Nu voi semna nimic!

  JUDECĂTORUL: Situația se cunoaște, situația dezastruoasă a țării nu o cunoaștem numai noi, ci fiecare om cinstit din această țară, care a mocnit până în ziua de 22 decembrie 1989 când au apărut zorii libertății. Cunoaștem situația cu toții, lipsa de medicamente, care din ordinul dumitale inculpat a făcut ca să moară oameni, să moară copii, în spitale fără medicamente, fără hrană, fără căldură, fără lumină, nu te-ai gândit la acest lucru? Acum discut cu inculpatul Ceaușescu Nicolae. Din ordinul cui s-a făcut genocidul de la Timișoara? Inculpatul refuză să răspundă.

  CEAUȘESCU: Răspund în fața Marii Adunări Naționale.

  JUDECĂTORUL: Lasă placa asta veche. Am auzit-o și știm încăpățânarea de care ai dat dovadă până în prezent.

  CEAUȘESCU: Refuz să răspund la întrebarea cine este autorul genocidului de la Timișoara.

  JUDECĂTORUL: Istoria, națiunea a făcut-o, n-ai făcut-o dumneata.

  CEAUȘESCU: Pentru istorie, Marea Adunare Națională va afla adevărul și nu cei care au organizat lovitura de stat!

  JUDECĂTORUL: Am organizat lovitura de stat? Ai uzurpat puterea. Răspunzi numai la întrebările pe care ți le pun eu!

  CEAUȘESCU: Nu răspund!

  JUDECĂTORUL: La București cine a ordonat să se tragă în mulțime, în tineri, nu cunoașteți, nu cunoașteți situația de la București? S-a tras în Piața Palatului în mulțime, ești străin de acest lucru? Și acum continuă să se tragă în oameni nevinovați, în bătrâni, în copii, în locuri, de niște fanatici. Cine sunt acești fanatici? Cine i-a plătit?

  CEAUȘESCU: Nu răspund la nici o întrebare, pentru că, vă rog să nu considerați ca răspuns la întrebare. Nu s-a tras în Piața Palatului în nimeni, dimpotrivă au fost ordine clare să nu se tragă.

  JUDECĂTORUL: Din partea cui, ai dat dumneata ordin să nu se tragă?

  CEAUȘESCU: Da. Eu am dat ordin să nu se tragă, inclusiv la televiziune, inclusiv la teleconferința care este înregistrată.

  JUDECĂTORUL: Consemnați, vă rog.

  CEAUȘESCU: Nu. Nu recunosc decât în fața Marii Adunări Naționale. Tot ceea ce s-a spus în jur sunt falsuri, provocări.

  JUDECĂTORUL: Nu recunosc să fi dat ordin, eu sau acoliții mei să se tragă în mulțimea adunați la Sala Palatului. Nici nu s-a tras de altfel.

  JUDECĂTORUL: 64.000 de victime sunt astăzi ca urmare a dispozițiilor date de dumneata, în toate orașele, ai auzit, în toate muncipiile țării, cum le pronunțai dumneata, în toate municipiile pe care te lăudai că le-ai construit. S-au construit cu sudoarea poporului, îndobitocit, sleit. Toți oamenii de cultură, toate inteligențele le-ai persecutat, ca să nu fugă din țară, să ne lase pe mâna dumitale. Aveți de pus întrebări?

  PROCURORUL VOINEA: Domnule președinte, să ne spună inculpatul cine sunt mercenarii străini care și la ora aceasta trag în populația de pe întreg teritoriul țării, cine i-a adus și cine îi plătește pe acești mercenari?

  JUDECĂTORUL: Răspunde, te rog, inculpat.

  CEAUȘESCU: O altă provocare, și nu răspund decât în fața Marii Adunări Naționale, a poporului.

  JUDECĂTORUL: Refuz să răspund la întrebarea cine a recrutat și dirijat mercenarii străini care săvârșesc fapte de teroare și în prezent, omorând populația pașnică și nevinovată.

  JUDECĂTORUL: Dânsa este vorbăreață, dar am văzut-o de mai multe ori, că nu mai citea. Savantul, inginerul, academicianul, care nu știa să citească. Analfabeta ajunsese academician.

  ELENA CEAUȘESCU: O să te audă intelectualii din țara asta și toți colegii mei. O să te audă colegii mei! O să te audă!

  JUDECĂTORUL: Întrebări domnule colonel... Inculpat Ceaușescu Nicolae, în afară de cele invocate în legătură cu legalitatea acestui tribunal, ai discuții?

  CEAUȘESCU: Eu răspund la orice întrebare numai în fața Marii Adunări Naționale și a reprezentanților clasei muncitoare.

  JUDECĂTORUL: Ca și până acum.

  CEAUȘESCU: Răspund la orice întrebare în fața M.A.N.

  JUDECĂTORUL: Să se consemneze, refuz să răspund la orice fel de întrebare pusă de tribunal. Asta am mai auzit-o de atâtea ori încât știe întreaga lume.

  CEAUȘESCU: În fața loviturii de stat nu răspund ..celor care au chemat armatele străine în țară, nu răspund!

  JUDECĂTORUL: Marea Adunare Națională de care vorbești dumneata a fost dizolvată, destituită.

  CEAUȘESCU: Nu o poate nimeni dizolva!

  JUDECĂTORUL: Prin voința nestrămutată a poporului avem alt organ al puterii, este Consiliul Frontului Salvării Naționale, legal constituit și recunoscut pe plan mondial.

  CEAUȘESCU: Nu recunosc pe nimeni și de aceea poporul luptă în țară pâna la eliminarea acestei bande de trădători de țară, care sunt în legătură cu străinătatea, au organizat lovitura de stat!

  JUDECĂTORUL: Nu recunosc noul organ al puterii de stat, legal constituit și nici organele care au uzurpat, în ghilimele, puterea, de aceea poporul face dezordine astăzi în țară și luptă.

  JUDECĂTORUL: Pentru cine luptă poporul? Luptă împotriva lui?

  CEAUȘESCU: Pentru existența sa, pentru independență și suveranitate, pentru integritatea României.

  JUDECĂTORUL: Uzurparea puterii a fost făcută cu ajutorul agenturilor străine, așa a spus inculpatul!

  CEAUȘESCU: Nu este adevărat, voi spune public ori de câte ori, dar nu recunosc aceasta ca o declarație.

  JUDECĂTORUL: În primul rând spune-ne-o nouă !

  CEAUȘESCU: Ca simpli cetățeni, cu speranța că veți lucra pentru nimicirea României.

  JUDECĂTORUL: Cine?

  AVOCATUL TEODORESCU: Pentru ca să putem rezolva o problemă de drept, pe care o supunem noi discuției, când ne veți acorda cuvântul, vă rog să binevoiți să întrebați pe inculpatul Ceaușescu Nicolae dacă are cunoștință de faptul că a fost destituit din funcția sa de președinte al României.

  JUDECĂTORUL: Ai aflat de acest lucru?

  AVOCATUL TEODORESCU: Și a inculpatei Elena Ceaușescu, dacă știe că a fost destituită din funcțiunile de stat pe care le deținea? Și încă următoarea întrebare: dacă mai are cunoștință că Guvernul a fost demis în integritatea sa. și că toți care făceau parte din Guvern, inclusiv inculpata Ceaușescu Elena, nu mai are această calitate, pentru ca să putem rezolva problema de drept în care prezența refuzului nejustificat al acestora, de a răspunde întrebărilor puse de către tribunalul militar, ne vedem obligați ca să lămurim noi, ca și dumnealor să înțeleagă, care este legalitatea în ce privește posibilitatea de judecare sau de nejudecare a acestora. Vă rog să-l întrebați dacă are cunoștință de acestea!

  JUDECĂTORUL: Ai auzit inculpat, ai cunoștință că ai fost destituit din funcția care o dețineai, că simplele organe au fost desființate?

  CEAUȘESCU: Sunt președintele României și comandantul suprem al Armatei! Ca simpli cetățeni, ca simpli cetățeni!

  AVOCATUL TEODORESCU: Dar nu asta v-am întrebat, eu altceva am întrebat: dacă aveți cunoștință că vi s-au ridicat aceste funcțiuni ca să putem discuta legalitatea în ce privește susținerile pe care le faceți dumneavoastră, că nu vă poate judeca decât Marea Adunare Națională.

  CEAUȘESCU: In primul rând nu vă recunosc nici o calitate, ca simpli cetățeni, ca simpli cetățeni!

  AVOCATUL TEODORESCU: Cum doriți dumneavoastră, ca simpli cetățeni...

  JUDECĂTORUL: Noi simpli cetățeni, dumneata simplu președinte...

  CEAUȘESCU: Sunt președintele Republicii Socialiste România.

  JUDECĂTORUL: Vă rog să consemnați: nu recunosc noile organe legal constituite.

  CEAUȘESCU: Răspund în fața Marii Adunări Naționale și a poporului, nu a celor care au organizat lovitura de stat cu ajutorul agenturilor străine.

  JUDECĂTORUL: Plătite de Ceaușescu Nicolae.

  CEAUȘESCU: Nu. Nu! E nonsens!

  JUDECĂTORUL: Inculpat, vă rog să citiți: Nu recunosc noile organe legal constituite ale puterii de stat - că susțineți că sunteți președintele țării și comandantul suprem al Armatei. ..Pardon! ..Aproape în toate comunele s-au făcut brutării..

  AVOCATUL: Va rog să-l întrebați pe inculpat dacă are cunoștință că e demis Guvernul?

  JUDECĂTORUL: De ce, inculpat, ai luat măsura aceasta ca să umilești poporul, să-l terfelești, să-l aduci în halul de umilință în care l-ai adus, de ce ai exportat produsele astea pe care le munceau țăranii? Și veneau țăranii de la Caracal, din toată țara, la București să cumpere pâine, pe ger, pe frig.. cei care produceau pâinea, cei care te duceai dumneata și le dădeai indicații. De ce ai înfometat poporul, de ce ai făcut aceasta, de ce ai înfometat acest popor?

  CEAUȘESCU: Nu vă răspund la întrebare. Voi spune.. vă spun ca simpli cetățeni și voi arăta și în Marea Adunare Națională, că pentru prima dată cooperatorii au primit câte 200 de kg de grâu pe persoană - nu pe familie! - și mai aveau dreptul încă să mai primească.

  JUDECĂTORUL: Primeau, primeau...

  CEAUȘESCU: E o minciună și un fals. Vă spun, ca să vă gândiți bine, este o minciună în fals, și arată acuma câtă lipsă de patriotism și ce trădare s-a comis în țara asta.

  JUDECĂTORUL: "Dimpotrivă, am luat măsuri să se dea câte 200 kg la țărani." Și atunci de ce veneau țăranii să ia pâine de la București?

  CEAUȘESCU: Pardon! Aproape în toate comunele s-au făcut brutării. Asta nu recunoașteți?

  JUDECĂTORUL: Incercam să folosim expresia dumitale. Dumneata vorbești cu tribunalul!

  CEAUȘESCU: Vorbește un cetățean și ascult pe orice cetățean, nu vă declar. Nu recunosc nimănui nici o calitate. Ca simpli cetățeni putem discuta orice.

  JUDECĂTORUL: Dumneata foloseai o expresie foarte des, "avem programe minunate", probabil că de programul ăsta era vorba, una să scrii pe hârtie și una să se facă în realitate? Așa ai vorbit și despre sistematizarea localităților, care de fapt a însemnat distrugerea țărănimii române, a plaiului nostru strămoșesc. Te-ai gândit vreodată la asta? Ca cetățean?

  CEAUȘESCU: Ca cetățean, niciodată în satele românești nu s-a realizat o asemenea dezvoltare. Și nu de distrugerea satelor românești, ci dimpotrivă, de consolidarea.. de a le asigura producția...

  JUDECĂTORUL: Nu am intenționat să discut o seamă de motive.

  CEAUȘESCU: Vă spun ca simplu cetățean. De a se întări și construi spitale, medici, școli, tot ce este necesar pentru o viață deamnă și care nu s-a făcut în nici o țară din lume. Ca simpli cetățeni vă spun acest lucru.

  JUDECĂTORUL: Ultima întrebare inculpat! Vorbeai de egalitate și că toți suntem egali, că fiecare trebuie să primească după munca lui. Am văzut la televizor vila fiicei dumitale, avea un cântar de aur pe care își cântărea carnea adusă din străinătate. Carnea asta de aici, a noastră, nu era bună.

  ELENA CEAUȘESCU: Extraordinar, extraordinar, de unde scoateți atâtea scorneli.. Stă într-un apartament ca fiecare cetățean.

  JUDECĂTORUL: Era vila bunicii.

  ELENA CEAUȘESCU: N-are vilă, n-avem.. nimeni!

  JUDECĂTORUL: Ați avut palat.

  ELENA CEAUȘESCU: Nu avem, sunt ale țării.

  JUDECĂTORUL: Pentru copii dădeai 10 lei pentru Revelion ca să-și cumpere bomboane, așa ai înțeles dumneata ca să ajuți copiii, familiile cu copii.

  PROCURORUL: Domnule Președinte, am o întrebare: să ne spună inculpatul Ceaușescu Nicolae, contul de 400.000 de dolari...

  JUDECĂTORUL: 400 de milioane de dolari din Elveția.

  ELENA CEAUȘESCU: Ce cont?

  PROCURORUL: Pe numele cui este, cui aparține?

  Ambii inculpati: Ce cont?

  JUDECĂTORUL: Cele 400 de milioane de dolari care au fost depuse la băncile din Elveția?

  ELENA CEAUȘESCU: Să se facă dovada, dovada...! (bate cu palma în masă)

  JUDECĂTORUL: O să se aducă și dovada!

  CEAUȘESCU: Nu există nici un cont al nimănui și ceea ce spuneți arată cât de fals și de provocator cei.. care au făcut lovitura de stat.

  JUDECĂTORUL POPA: Îți place mereu sa folosești termenul de "lovitură de stat".

  CEAUȘESCU: Vă rog, nu am terminat. Ca cetățeni...

  JUDECĂTORUL: Vă rog să consemnați: nu recunosc să fi depus eu sau alte persoane în numele meu, al familiei mele...

  CEAUȘESCU: Nici un dolar.

  JUDECĂTORUL: Nici un dolar la vreo bancă din străinătate.

  CEAUȘESCU: Nu, nu am dat declarație, îți spun ca simplu cetățean! Ce minciună, ce falsitate...

  JUDECĂTORUL: La fiica dumitale s-a găsit suma de 90.000 de dolari, iar pe cetățenii care aveau un dolar îi trimiteai în judecată!

  AVOCATUL LUCESCU CONSTANTIN: Suntem la aceste 400 de milioane de dolari, vă rugăm să întrebați inculpatul dacă nu a deschis vreun cont și nu există pe numele domniei sale.. dar dacă totuși contul există, este de acord și declară că îi lasă să vină în țară pentru statul român, acești bani în Banca Națională?

  JUDECĂTORUL: Ai înțeles inculpat?

  CEAUȘESCU: Vom discuta în Marea Adunare Națională.

  AVOCATUL LUCESCU CONSTANTIN: Acum să ne spună dacă acești bani pot fi remiși statului român?

  CEAUȘESCU: Pentru dumneavoastră, ca simpli cetățeni...

  JUDECĂTORUL: Noi suntem tribunalul, nu suntem simpli.

  CEAUȘESCU: Nu vă recunosc calitatea asta.

  JUDECĂTORUL: Noi avem calitatea de tribunal.

  CEAUȘESCU: Dar ca cetățeni, vă spun că nu am avut și nici nu am cont în nici o țară, în nici o valută.

  JUDECĂTORUL: Nu aveți un fond depus în valută în nici o țară...

  PROCURORUL VOINEA: Domnule președinte, dacă acest inculpat paranoic nu are nici un cont, să incheiem și noi conturile cu el, că se pare, că nu ne putem înțelege.

  AVOCATUL TEODORESCU: Vă rog să trecem la ascultarea inculpatei Ceaușescu Elena.

  CEAUȘESCU: Te voi trimite în judecată pentru insultă, cel care zice că ar fi procuror. Te voi trimite în judecată pentru insultă.

  JUDECĂTORUL: La comisia de judecată...

  CEAUȘESCU: Și la comisia de judecată, să vă judece adevărata judecată și în rândul muncitorilor.

  JUDECĂTORUL: Vă rog să dați citire declarației, ca să audă.

  GREFIERUL: Nu recunosc învinuirile ce mi se aduc, refuz să răspund la întrebarea cine este autorul genocidului de la Timișoara, nu recunosc să fi dat ordin eu sau acoliții mei să se tragă în mulțimea adunată la cele ... nu am dat ordin să se tragă, refuz să răspund la întrebarea cine a recrutat și dirijat mercenarii străini care săvârșesc fapte și în prezent, omorând populația pașnică. Refuz să răspund la întrebările puse de tribunal. Nu recunosc noul organ al puterii constituite și nici organele care au uzurpat puterea de stat, în ghilimele. Uzurparea puterii a fost făcuta cu ajutorul agenturilor străine. Nu recunosc organele noi de stat. Sunt încă președintele țării (JUDECĂTORUL: încă în ghilimele). Nu recunosc că am înfometat poporul, ci dimpotrivă am luat măsură ca să dăm câte 200 kg de grâu la țărani, nu am ințentionat să dărâm satele României, ci am vrut să le modernizez. Nu recunosc să fi depus eu sau alte persoane în numele meu nici un dolar în băncile din străinătate.

  CEAUȘESCU: Nu am depus eu și nu am dat nimănui... dar nu răspund nimănui.. e o provocare ordinară!

  JUDECĂTORUL: Semnezi declarația, inculpat?

  CEAUȘESCU: Nu am dat nici o declarație. V-am spus ca simpli cetățeni, ca să cunoașteți realitatea.

  JUDECĂTORUL: Refuză să semneze, de altfel, inculpatul a refuzat să recunoască și legalitatea tribunalului în care a fost astăzi judecat.

  CEAUȘESCU: Și a acestui așa-zis Consiliu de Salvare Națională.

  JUDECĂTORUL: Deci ai aflat de existența acestui consiliu.

  ELENA CEAUȘESCU: Păi ne-ați spus, ne-ați spus aici, discutau oamenii... ne-a spus domnul avocat, apărarea.

  JUDECĂTORUL: Este organ al puterii legal constituite în stat.

  CEAUȘESCU: Nu se poate constitui un organ legal decât de puterea de stat, de Marea Adunare Națională. Cei care prin lovitura de stat, prin trădare au uzurpat puterea, cum s-au întâmplat sute și sute de ani în istoria României, au sfârsit prin a răspunde în fața poporului.

  JUDECĂTORUL: Dumneata poate ești mai cooperantă cu tribunalul, femeile sunt întotdeauna mai raționale, mai înțelegătoare, poate și-a pierdut cumpătul inculpatul Ceaușescu. Dumneata care ai fost prima colaboratoare, Cabinetul 2, dumneata ai cunoscut de genocidul de la Timișoara?

  ELENA CEAUȘESCU: Nu! Ce genocid? Nici nu vorbesc...

  CEAUȘESCU: Nu vorbi nimic.

  JUDECĂTORUL: Nu ai nici o legătură nici dumneata cu acest genocid? Sau dumneata erai întotdeauna preocupată de știință! De polimeri! Cine ți-a publicat lucrările în străinătate?

  CEAUȘESCU: Sunt cu zecile lucrările publicate în străinătate, cu știința și polimerii.

  JUDECĂTORUL: Cine le scria? ..Aaa ... taci din gură!

  ELENA CEAUȘESCU: Ce să-i spun, dacă ei poate să spună așa ceva?

  CEAUȘESCU: Păi, nu le spune! Când președinte al Academiei ..au făcut prefața la toate lucrările, se poate?

  AVOCATUL TEODORESCU: Ascultarea se face pentru fiecare în parte. Ori, dacă dumneavoastră susțineti teza măcar o rezolvăm noi până la urmă cu tribunalul care să ne asculte ca reprezentanți ai dumneavoastră. Că mai sunteți încă președintele țării, că așa susțineți, dumneaei nu mai poate susține același lucru! Lăsați-o să vorbească!

  CEAUȘESCU: Este viceprim-ministru al guvernului Republicii Socialiste România.

  AVOCATUL TEODORESCU: Asta e altă treabă, lăsați-o să se apere pe calitatea pe care o crede dumneaei.

  ELENA CEAUȘESCU: Păi, eu nu mă apăr de nimic!

  CEAUȘESCU: Aici, eu v-am spus ca simpli cetățeni și ce vă spune tovarășa mea și ce v-am spus eu, v-am spus ca simpli cetățeni, ca să înțelegeți ... Nu am răspuns la nici o întrebare.

  AVOCATUL TEODORESCU: Eu vă dau sfaturi, este obligațiunea mea... și care sunt în interesul dumneavoastră.

  JUDECĂTORUL: Domnule avocat, vă rog. Deci dumneata în calitatea de viceprim-ministru, prim viceprim-ministru, pe care ai deținut-o în vechiul organ al puterii administrației de stat, trebuia să fi la curent, să luați hotărâri colective, nu așa prevedeau dispozițiile și prevederile Constituției? Cine a dat dispoziții să se tragă în mulțimea de la Timișoara?

  ELENA CEAUȘESCU: Nu răspund la nici o întrebare. De la început și până la sfârșit.

  CEAUȘESCU: Pentru cunoștința dumneavoastră, care sunteți ofițeri, pot eu răspunde la întrebare. Ordinul de a trage nu-l dă guvernul.

  ELENA CEAUȘESCU: Nu-l pot da eu! Guvernul nu poate să dea ordine, nu are în subordine armata.

  JUDECĂTORUL: Dar la București, în tinerii care au murit, cine a tras, peste care au trecut tanchetele Securității, ..a unei părți.., tot teroriștii?

  ELENA CEAUȘESCU: Teroriștii, se spunea aici, vorbeau oamenii că sunt ai Securității.

  JUDECĂTORUL: Teroriștii sunt ai Securității?

  AVOCATUL LUCESCU CONSTANTIN: Securitatea nu era a comandantului suprem?

  JUDECĂTORUL: Deci se vorbea pe aici că teroriștii sunt ai Securității!

  AMBII INCULPATI: Răspund, nu, nu este nici un răspuns, tot pentru lămurirea dumneavoastră.

  CEAUȘESCU: În primul rând vreau să vă lămuresc pe dumneavoastră ca cetățeni.

  JUDECĂTORUL: Cu dumneata am terminat. Spune în ce împrejurări a murit generalul Milea? A fost împușcat, de ce și de cine?

  CEAUȘESCU: Întrebați medicul.

  JUDECĂTORUL: Nu răspund, este o provocare întrebarea cu privire la cauzele morții generalului Milea. Să întrebăm medicul care e...

  CEAUȘESCU: Și eu voi face anchetă, pentru a lămuri de ce s-a sinucis generalul Milea.

  PROCURORUL: De ce l-ai destituit pe generalul Milea? Și l-ai făcut trădător?

  JUDECĂTORUL: De ce dumneata l-ai făcut trădător, am auzit comunicatul care l-ai spus, prin care ai instituit starea de asediu, că generalul Milea, trădător, s-a sinucis pentru a scăpa de răspundere, de pedeapsa dreaptă pe care o aștepta ca trădător.

  CEAUȘESCU: Pentru lămurirea dumneavoastră, trădătorul Milea...

  JUDECĂTORUL: De ce nu l-ați judecat dacă era trădător?

  CEAUȘESCU: Pentru că atunci am constatat treaba aceasta, chiar în ziua respectivă. Și a plecat ca să aplice măsuri - vă spun asta pentru judecata dumneavoastră -, dintr-un grup întreg și au venit ofițerii care erau cu el și ne-au anunțat că s-a împușcat. Și de abia după aceea am constatat că n-a aplicat ordinele stabilite, ca unitățile militare să-și facă datoria.

  JUDECĂTORUL: Dumneata întotdeauna ai vorbit mai mult decât colaboratoarea apropiată a dumitale, totdeauna ai fost în față, dar întotdeauna ai avut-o în dreapta dumitale. Și ea cunoaște tot atâtea lucruri importante, dar ar fi bine să fie relatate în fața tribunalului, să cooperăm, să vorbim civilizat ca niște intelectuali - cum vă pretindeați amândoi, membrii ai Academiei -, să ne spuneți cu ce bani se plăteau publicațiile, atât ale inculpatei, cât și operele alese, cât și cărțile de știintă ale academicianului Elena Ceaușescu. Așa-zisul academician.

  ELENA CEAUȘESCU: Așa-zisul... Ne-ai luat și titlurile...

  JUDECĂTORUL: Nu le-am luat eu. Să răspundă la întrebările puse de tribunal.

  ELENA CEAUȘESCU: Heee ... păi, sigur că da!...

  JUDECĂTORUL: Refuz să răspund la întrebările puse de tribunal.

  CEAUȘESCU: Însă tot pentru informarea dumneavoastra, că am scăpat atunci, mi-ați spus că eu mâncam numai mâncăruri din străinătate, că există de ani de zile lista cu ce mănânc eu, ori 1.100 - 1.200 de calorii pe zi și numai legume.

  JUDECĂTORUL: Și poporului îi dădeai numai 3.600 de calorii, îmbuibat acest popor.

  CEAUȘESCU: Și 60 de grame pe zi, de carne.

  JUDECĂTORUL: Mai aveți de pus întrebări domnule procuror?

  PROCURORUL DAN VOINEA: Da, domnule președinte. Cine a dat ordin să fie implicate, ca să intervină forțele armate în înăbușirea demonstrației de la Timișoara? Pentru că inculpatul spunea că generalul Milea nu a respectat ordinele primite. Care sunt aceste ordine? Ce n-a respectat, ce n-a respectat?

  CEAUȘESCU: Voi spune în Marea Adunare Națională ce ordine n-a respectat în București, și de ce a trădat.

  JUDECĂTORUL: Aveți de pus întrebări?

  AVOCATUL TEODORESCU: Vă rog să întrebați pe inculpata Elena Ceaușescu dacă a fost sau este bolnavă psihic?

  ELENA CEAUȘESCU: Ce este?!

  AVOCATUL TEODORESCU: Dacă a fost sau este bolnava psihic. Și vă rog să consemnați răspunsul.

  JUDECĂTORUL: Ai suferit vreo boală psihică? Sau dacă suferi acum?

  ELENA CEAUȘESCU: Ce provocare ordinară!...

  AVOCATUL TEODORESCU: Nici o provocare, este în favoarea dumneavoastră, că dacă sunteți iresponsabili atunci e o apărare, dacă nu, e altă apărare.

  ELENA CEAUȘESCU: E o provocare, se poate să spui așa ceva?!

  CEAUȘESCU: Nu ți-am recunoscut dreptul...

  JUDECĂTORUL: Noi am înțeles din această dezbatere.. pentru că dumneavoastră obișnuiți să nu aveți niciodată un dialog cu poporul și să poarte numai dânsul un monolog și după aceea să-l aplaude ca în ritualurile africane, să bată lumea din palme, așa, nici astăzi.. s-a comportat în continuare la fel, nu v-ați schimbat, nu ați tras nici un fel de învățăminte. Ca niște megalomani. Mai sunt de pus întrebări?.. Probe în apărare aveți?... Nu.

  AVOCATII: Mai facem o ultimă încercare. Vă rog, procedura ne permite acest lucru. Vă rog să consemnați, că refuză. Dacă refuză, este treaba lor.

  JUDECĂTORUL: Vă rog, și consemnați în caietul dumneavoastră de grefier, că refuză colaborarea cu apărătorii, și că nu au probe.

  ELENA CEAUȘESCU: Adevăratul tribunal este Marea Adunare Națională.

  JUDECĂTORUL: Vrei sa semnezi declarația?

  ELENA CEAUȘESCU: Nu, nici o declarație. Am muncit și am luptat pentru popor și poporul este poporul nostru și nu-l trădăm noi... poporul.

  JUDECĂTORUL: Am urmărit, și știam că ziua dumitale este undeva înaintea dânsului, dar nu știam niciodată anul în care te-ai născut. Care este?

  ELENA CEAUȘESCU: Astea chiar sunt de femei...

JUDECĂTORUL: De aicea a pornit toată minciuna, nici un dicționar, orice.., toate femeile își ascund vârsta, dar când este un om care apare în dicționare, în cărți și în toate astea, să nu se arate vârsta?...

Vă rog, tovarășe procuror să rețineți, tribunalul consideră cercetarea judecătorească a procesului terminată și vă dau cuvântul la dezbateri, să susțineți acuzarea.

PROCURORUL: Domnule președinte, având în vedere atrocitățile săvârșite de Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena, noi considerăm că acești doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de articolele 162, 163, 165 și 357 din Codul penal, articole în baza cărora solicităm condamnarea celor doi inculpati la pedeapsa cu moartea, totodata, solicităm confiscarea totală a averilor soților Ceaușescu.

JUDECĂTORUL: Aveți cuvântul în apărare.

AVOCATUL TEODORESCU: Înainte de a discuta problemele de drept, care se ivesc din ceea ce susțin inculpații, cărora le acordăm asistență chiar față de poziția obstrucționistă a acestora, eu voiesc să vă înfățișez faptul că le-am făcut noi onoarea, venind de la București să le acordăm apărarea care în ultimii 25-30 de ani nu s-a respectat. Că noi înțelegem ca avocați să apărăm indiferent pe cine ar fi și indiferent de faptele pe care le-a săvârșit, dar în limita dispozițiilor legale, a faptelor de care luăm cunoștiință prin rechizitoriu, a probelor care ni s-au fost căutate de către poziția absolut obstrucționistă a celor cărora le-am făcut cinstea de a le acorda această deplasare în locul acesta. Ca să-i apărăm. Înțelegem totuși, ca și ei să înțeleagă, pentru dumneavoastră... nu am nevoie... să facă asemenea lămuriri, că numai un președinte în funcțiune poate cere pentru o faptă pe care ar săvârși-o să fie supus discuțiunii organului legislativ care la noi este Marea Adunare Națională. Și că odată cu destituirea dintr-o anumită funcție de stat, și noi nu vorbim pe calitatea dumnealui de secretar general al partidului, care e o altă treabă și o judecă partidul, ci pe calitatea care a avut-o Ceaușescu Nicolae, aceea de președinte al acestei țări. Ori, această calitate din momentul în care Frontul Salvării Naționale s-a constituit, și Consiliul care este constituit a luat măsura de demitere a guvernului și de demitere din funcția de președinte al republicii a lui Ceaușescu Nicolae, acesta este supus dispozițiilor legale ca orice cetățean din aceasta țară. Deci din acest punct de vedere, noi constatăm - și vă rog să consemnați, în procesul verbal al ședinței, acest fapt - că am constatat că sunt îndeplinite toate formele procedurale prevăzute de lege pentru trimiterea în judecată și judecarea celor care au compărut în calitate de inculpat. Deci, este o greșeală pe care o săvârșesc cei doi inculpați, nu a faptului recunoașterii sau nerecunoașterii, pentru că aceasta, recunoaștere sau nerecunoașterea, dacă este dezmințită de probe nu face două parale. Și dumnealor au socotit, deși eu am venit să le acord, să le fac cinstea de a-i apăra. Ei se mențin în aceeași poziție pe care au avut-o dintr-un început, zicând că este un act de provocare dacă i-am întrebat dacă sunt bolnavi psihic sau nu, pentru că una e impunitatea prevăzuta de legi, adică aceea în care ești bolnav și poți fi supus unei expertize psihiatrice și atunci ești iresponsabil, mare diferență fiind față de situațiunea în care te comporți ca un iresponsabil, dar ești responsabil. Și spre regretul meu care sunt avocat, nici procuror, nici membru al tribunalului militar trebuie să constat și o spun cu toată certitudinea că inculpații cărora noi le acordăm asistență, chiar în dauna voinței sale, pentru că așa glăsuiește legea care nu s-a respectat până acum și dumnealor, amândoi o știu, faptul acesta, eu vă spun că dumnealor au acționat ca iresponsabili, dar cu deplin discernământ în tot ceea ce au făcut. Ei sunt trimiși în judecată pentru patru fapte, eu înțeleg să extind în vreun mod ceea ce a zis rechizitoriul procuraturii și anume pentru faptele prevăzute de articolele 162, 163 și 165 și 357 din Codul penal și constat în baza probelor care au fost depuse la dispoziție, că aceștia se fac vinovați de aceste fapte. Rugămintea noastră, a apărării, însă, este una singură, ca dumneavostră să luați o hotărâre care să nu aibă caracterul de vendetă, să nu aibă caracterul de răzbunare și să fie și să o înțeleagă până în ultima lor clipă ei și alții care vor mai compare în fața judecății, că poporul acesta, printr-un tribunal legal constituit, că dacă nu ar fi fost legal constituit, noi suntem primii care am fi venit să spunem e nelegală constituită o instanță judecătorească. Să știe și cei doi inculpați, cărora fortamente trebuie să le acordăm apărarea pe care nu o voiesc, dar noi trebuie să-i apărăm, pentru că așa glăsuiește Constituția pe care fac vorbire, fără să știe ce spune în ea. Încălcarea fosta a acesteia și-i apăr pentru că așa trebuie, dar și să se lămurească pentru totdeauna, pentru clipele cât vor mai avea până la sfârșitul vieții lor, că tribunalul acesta militar a fost și este legal constituit și că ei nu au calitatea decât de inculpați, iar nu calitățile de stat pe care le-au avut până în momentul în care li s-a ridicat aceste funcțiuni de către organul care este constituit legal în această țară.

JUDECĂTORUL: Cu privire la faptele lor?

AVOCATUL TEODORESCU: În ce privește fapte prevăzute de 162 și anume aceea de subminare a puterii de stat, în probele care le-au fost culese și ni s-au pus și nouă la dispoziție, nu pot face nici un fel de obiecțiune, socotind că aceștia, într-adevăr, se fac vinovați de săvârșirea acestei fapte. În ce privește fapte prevăzute de 163 din Codul Penal, actele de diversiune din materialul care ne-a fost pus la dispoziție de către acuzare și de care am luat cunoștiință, în deplină cunoștiință de cauză, ceea ce le spun dumnealor, vă rog să constatați și să luați act de declarație pe care o facem noi în calitate de apărători, că aceștia într-adevăr se fac vinovați și de săvârșirea acestei infracțiuni. În ce privește infracțiunea de subminare a economiei naționale, aceea prevăzuta de articolul 165 din Codul Penal și toate documentele acesteia care au fost culese în scurt timp, în citeva zile, de organul de urmărire penală, ca documente ce existau acestui moment, se fac vinovați aceștia și de săvârșirea acestei infracțiuni. În fine, ultima faptă în sarcină și care este și cea mai gravă, aceea de genocid, prevăzuta de 357, litera c, din Codul Penal, constat că și această faptă este săvârșită de aceștia. Rugămintea noastră, în calitate de apărători ai celor doi inculpați, soții Ceaușescu Nicolae și Elena, este aceea ca dumneavoastră să dați hotărârea, în numele legii, să nu apară ca un act de răzbunare a cuiva, ci să se înțeleagă că pentru acele fapte săvârșite, fiecare inculpat trebuie să-și primească pedeapsa, așa cum este prevăzută de lege. Vă mulțumesc.

AVOCATUL LUCESCU: Domnule președinte, domnilor asistenți populari, reprezentanți din sală, este greu să pui concluzii împotriva oamenilor care, chiar și deferiți Justiției, nu vor să recunoască crima împotriva poporului român, crima de genocid, nu numai la Timișoara și București, în momentele de față, ci crima dinainte de peste 20 și ceva de ani. Crima prin înfometare, prin lipsă de căldură, prin lipsă de lumină, dar cea mai odioasă crimă a fost crima de a încătușa spiritul românesc, sufletul acestui popor, în raport de odioasele crime săvârșite la Timișoara, de odioasele crime săvârșite când poporul și copiii, copii nevinovați au fost călcați de tancuri cu șenile. Când ați căutat un act odios, de diversiune, până când Armata cu Securitatea să o puneți cap la cap și ați îmbrăcat ofițeri ai Securității din trupele dumneavoastră în ofițeri ai Ministerului Apărării Naționale, să dați iarăși o lovitură, ca Armata să nu vină alături de popor, ca poporul să urască Armata și din această degringoladă dumneavoastră să puteți câștiga timpul pentru a crește copiii de la orfelinate pentru a-i trimite în străinătate sau pentru a-i aduce ca trupe de comando împotriva poporului român. Da, a cărui popor, că nu mă refer la oameni în vârstă! Dacă ați fi împușcat unul ca noi îi împușcați pentru voința lor, dar ca să tăiați legăturile de oxigen de la capul bolnavilor, de la copii, să trageți în spitale și în bolnavi, să aruncați în aer sângele și medicamentul poporului? Cu hrana cu care Bucureștiul s-ar fi putut hrăni luni de zile, iar militarii ar fi putut să tragă și să susțină apărarea țării fermă, i-ați băgat în subsolurile de unde teroriștii dumneavoastră și astăzi se duc, se alimenteaza și luptă împotriva oamenilor nevinovați, în speranța ca dumneavoastră îi veți mai plăti vreodată din eforturile făcute de România. Cu multă emfază spuneați: am plătit datoriile! Nu numai că le-ați plătit, ne-ați secătuit și v-ați depus destui bani, v-ați dus la ayatolah să închinați un ultim omagiu. Erați la fel ca el, același spirit de clan, care și-a omorât poporul. Spuneți că nu recunoașteți organismele noastre, ale puterii populare? Nu trebuie să le recunoașteți, domnule fost președinte, pentru că am luat în '48 puterea în mână împotriva altora și nu s-au prevalat de nici un fel de legi ale Statului român. Regele Mihai a avut mai multă demnitate decât dumneavoastră. Poate ați fi avut mai multă demnitate și înțelegere din partea poporului român dacă v-ați fi dat demisia, dacă ați fi rămas acolo în străinătate, cu străinii ați trăit, puteați să muriți cu ei, și vi se ofera acel azil politic.

NICOLAE ȘI ELENA CEAUȘESCU: (râzând) Nu plecăm noi de aici. Aici murim noi.

AVOCATUL LUCESCU: Râsul acesta este semnul voii dumneavoastră. Domnule președinte, greutatea apărării, care trebuie să fie apărare și nu act de acuzare, constă în această odioasă neînțelegere a situației, astăzi și în clipa de față. În aceasta constă greutatea, în sfidarea tribunalului, în nonșalanța cu care ne luăm cățeii de altfel, ca și când suntem ridicați de pe la case pentru tot ce am făcut. Domnule Președinte, aș fi fost unul dintre cei care m-aș fi dus și aș fi luptat în cadrul Ministerului de Justiție, în cadrul atribuțiilor noastre profesionale, care trebuie să fie umanitare, trebuie să fie de dăruire față de adevăr, față de adevărul pentru care se luptă astăzi, aș fi cerut să se suprime pedeapsa cu moartea pentru că în unele cazuri am avut și nesocotita experiență, proasta experiență de a vedea că s-au făcut greșeli. Eu nu v-aș cere pedeapsa cu moartea. Spune cineva, dar este greu pentru poporul român să mai suporte alături cea mai mare suferință, cea mai mare pedeapsă este să trăiască în condițiile în care ni le-a creat nouă, să trăiască cu frica în sân, că poți fi ridicat și împușcat, că poți fi injectat și dus la spitalul de nebuni, că împotriva familiei se pot lua cele mai odioase măsuri, că împotriva neamurilor și asta pe linie ascendentă, cu binele dosar de cadre ținut de doamna, cu buna ascultare, făcută de domnia sa, este reprobabil, pînă și pe WC își asculta pe demnitari și pe acoliți. Cu asta se ocupa scumpa noastră conducere, marea savantă de renume mondial, "codoi", să-mi iertați expresia.

JUDECĂTORUL: Vorbește un avocat!

AVOCATUL LUCESCU: Vă rog să discerneți totuși momentul în care dați soluția asupra, în primul rând a crimelor comise, a crimelor în lanț. Poate, cine știe, o singură atenuantă ne-a ajutat să ne vedem liberi prin trei catastrofale greșeli făcute: a adunat masele care știa că sunt împotriva lui și a ucis generalul care îi apăra pielea, pentru că nu a fost de acord să tragă într-adevăr în muncitori. Armata nu a fost niciodată de acord cu așa ceva. Ați ucis tineri, ce au fost copiii aceia minunați, ce au fost de vină? Cu prețul, de care popor vorbiți, dacă prețul libertății noastre este câștigat cu sângele acestor copii. Domnule Președinte, aveți aceste lucruri și ca atenuante aș spune, pentru că practic tocmai megalomania pe care a avut-o ne-a adus aici, da, tocmai pentru acest lucru veți vedea și demnitatea soluției, veți vedea și faptele. Vă mulțumesc pentru atenție.

JUDECĂTORUL: Inculpat Ceaușescu Nicolae, dumneata ce ai de spus la ultimul cuvânt.

CEAUȘESCU: Nu sunt inculpat, sunt președintele României, comandant suprem și voi răspunde în fața Marii Adunări Naționale și reprezentanților clasei muncitoare și cu asta am terminat. Totul este minciună de la un capăt la altul, celor care au dat lovitura de stat, trăgând poporul, mergând până la distrugerea independenței României.

JUDECĂTORUL: Cu dumneata nu se poate stabili un dialog civilizat, rațional, logic.

CEAUȘESCU: Cu oamenii corecți când mă duceam în fabrică, mă ridicam în fața muncitorului și discutam în picioare.

AVOCATUL LUCESCU: Domnule președinte, daca îi mai dați cuvântul în continuare considerăm că este o jignire adusă poporului român și actului de justiție româneasca.

JUDECĂTORUL: Tribunalul se retrage pentru deliberare!

[...]

Completul de judecată revine în sală pentru a da citire pronunțării sentinței.

JUDECĂTORUL GICĂ POPA: Ridicați-vă în picioare!

ELENA CEAUȘESCU: Nu dragă, nu ne ridicăm în picioare, suntem oameni ...

JUDECĂTORUL: Tribunalul, în numele legii și al poporului, deliberând în secret, condamnă în unanimitate de voturi pe inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii, pentru săvârșirea infracțiunilor de genocid prevăzute de art 357, aliniatul 1, litera c, Cod Penal; subminarea puterii de stat prevăzuta de art 162 Cod Penal; act de diversiune, prevăzut de art 163 Cod Penal și subminarea economiei naționale prevăzuta de art 165, aliniatul 2 Cod Penal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 decembrie 1989.

AVOCATUL TEODORESCU: Vă rog să-mi îngăduiți să mai iau o dată legătură cu inculpații.

CEAUȘESCU: Nu recunosc nici un tribunal.

AVOCATUL TEODORESCU: Nerecunoscând tribunalul nu exercită nici o cale de atac. Vă rog să constatați că hotărârea e definitivă în condițiile acestea.

CEAUȘESCU: Cine a dat lovitura de stat poate să împuște pe oricine!

Tribunalul se retrage.

CEAUȘESCU: România va trăi-n în veci de veci. Toți trădătorii, oricâți vor fi... Va trăi România și poporul român liber, nu cu trădătorii,

CEAUȘESCU: "Mai bine-n luptă cu gloria deplină, decât sa fii sclav încă pe vechiul pământ" ... Ce nedreptate! Toate ne-au spus pe lumea asta, dar nimic de trădători!

ELENA CEAUȘESCU: Și i-am avut lângă noi.

CEAUȘESCU: Da.

ELENA CEAUȘESCU: Da, așa se întâmplă, trădările vin de lângă tine.

CEAUȘESCU: Nu e voie, nu e voie! Nu ne legați!

ELENA CEAUȘESCU: Nu sunt de acord! Împreună am luptat, să murim împreună. Dacă vreți să ne omorâți, ne omorâți pe amândoi, împreună, nelegați. Nu dragă.. împreună, mergem împreună, legea așa spune. Ne dă dreptul să fim împreună. Ce e asta? Ce vrei să faci cu asta? Nu admit, nu puneți mâna pe noi, nu ne legați, nu ne jigniți, nu ne legați, nu e voie să ne legați! Vă e frică de popor. Nu ne rupeți mâinile mă copii. E rușine! V-am crescut ca o mamă, dați-mi drumul la mâini, îmi rupeți mâna, dați-mi drumul, aoleo, măi băiatule, mă!

UN MILITAR: Jumătate din colegii noștri sunt morți din cauza dumneavoastră. Ai noștri, colegii, frații noștri!

CEAUȘESCU: Nu! Nu! Vă minte.

MILITARII: Nu ne minte.

ELENA CEAUȘESCU: Ăia sunt ai Securității, nu sunt ai noștri. Noi suntem aicea așa, mai avem noi puterea? Voi o aveți! Întrebați-i pe cei care au puterea!

La scurt timp după execuție (ora 14:50), pe postul național de televiziune s-a dat citire următorului comunicat:

Luni, 25 decembrie 1989 a avut loc procesul lui Nicolae Ceaușescu și al Elenei Ceaușescu, în fața Tribunalului Militar Excepțional.

Capete de acuzare:

1. Genocid -- peste 60.000 de victime;
2. Subminarea puterii de stat prin organizare de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat;
3. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în oraș etc;
4. Subminarea economiei naționale;
5. Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine;

Pentru aceste crime grave împotriva poporului român și a României, inculpații Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte și confiscarea averii. Sentința a rămas definitivă și a fost executată.

[modifică]Sentința Tribunalului Militar Excepțional

România
Tribunalul Militar Teritorial București
Dispozitivul Sentinței nr. 1 din 25 decembrie 1989

Cu unanimitate de voturi condamnă pe inculpații:
Ceaușescu Nicolae, fiul lui Andruță și Măria, născut la data de 26 ianuarie 1918, în comuna Scornicești, județul Olt, cu ultimul domiciliu în București, Bulevardul Primăverii, nr. 50, sectorul 1, în prezent arestat, și Ceaușescu Elena, fiica lui Nae și Alexandrina, născută la data de 6 ianuarie 1916, în comuna Petrești, județul Dâmbovița, cu ultimul domiciliu în București, Bulevardul Primăverii nr. 50, sectorul 1, la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

– Genocid, prevăzut de articolul 357, aliniat 1, literele a-c, Cod Penal;
– Subminarea puterii de stat, prevăzut de articolul 162, aliniat 1, Cod Penal;
– Acte de diversiune, prevăzut de articolul 163 Cod Penal;
– Subminarea economiei naționale, prevăzut de articolul 165, aliniat 2, Cod Penal, toate cu aplicarea articolelor 33-34 și 41, aliniat 2, Cod Penal.

În baza articolului 998 Cod Civil și articolului 14, aliniat 3, litera a din Codul de procedură penală, obligă pe inculpați să restituie statului român toate sumele de bani,metale prețioase și orice alte valori depuse de aceștia, sub orice nume, la bănci străine sau la alte instituții ori persoane din străinătate sau, potrivit articolului14, aliniat 3, litera b din Codul de procedură penală și articolului 998 din Codul Civil, să plătească statului, în solidar, echivalentul acestor bunuri în dolari SUA.

Potrivit articolului 163 și articolului 157, aliniat 2, litera c din Codul de procedură penală, menține măsurile asigurătorii luate de Direcția Procuraturilor Militare asupra tuturor bunurilor aparținând inculpaților.

Cu drept de recurs.

Pronunțat astăzi, 25 decembrie 1989, în ședință publică, în prezența inculpaților, în Garnizoana Târgoviște.^[1]

Pai daca sentinta este cu drept de recurs , de ce s-a trecut la executia prin imouscare ?

Termenul pentru recurs este de minim 5 zile !

Asa s-a intamplat si dupa "Revolutie" , ne-au condamnat la saracie si foamete , fara drept de apel .

Poporul Roman a fost condamnat la moarte odata cu Ceausescu !