joi, 26 decembrie 2013

CREDITAREA ŞI SISTEMUL BANCAR


Omul este încurajat nu doar să consume ce nu are nevoie, ba mai mult, să consume mai mult decât îşi permite, folosindu-se de credit. În loc ca munca prestată de fiecare să fie suficientă pentru a nu duce lipsă de nimic, omul este remunerat foarte prost, astfel încât, să nu-şi poată permite mare lucru din salariu. De asemenea sunt inventate tot felul de “€œnecesitati”, tot pentru ca cei care ne înrobesc să profite mai departe şi de puţinii bani pe care îi câştigăm.
În societatea actuală este imposibil să-ţi cumperi o locuinţă fără credit dacă munceşti cinstit şi nu ai părinţi cu bani sau moşteniri, nu câştigi la jocuri de noroc, nu furi sau nu eşti o excepţie a naturii în vreun sport. Cu toate că suntem cea mai săracă ţară din UE, românii se află pe primele locuri în Europa la deţinerea de locuinţe şi nu pentru că ar fi foarte ieftine, cum ar fi normal. Probabil că, trăind în comunism şi neavând nimic, am rămas cu ceva sechele, altfel nu se explică de ce oameni care trăiesc de pe o zi pe alta aleg să se împrumute pe 30 ani la bănci pentru un coteţ comunist dărăpănat. Aceşti oameni au impresia că împrumutându-se sunt proprietari cu adevărat. Acea locuinţă nu este a lor, ci a băncii. Până în ziua când nu rambursează şi ultima rată din credit ei nu sunt altceva decât chiriaşii băncii.
Cu siguranţă că, dacă nu ar fi folosit nimeni creditul imobiliar, preţurile ar fi fost mult mai mici, atât pentru cumpărare, cât şi pentru închiriere de locuinţe. Nu este nicio tragedie să locuieşti cu chirie dacă atât îţi permiţi, din contră, ai mult mai multă libertate. Oricând poţi să te muţi în altă parte în funcţie de ce îţi rezervă viitorul şi mersul societăţii în general, de ce să fii agăţat pe viaţă la o bancă, când habar n-ai dacă peste 3 luni îţi vei mai permite să plăteşti rata, darămite peste 20 ani?
Un alt avantaj al locuitului cu chirie este că, vrând-nevrând, te obligă să consumi mai puţin şi să nu arunci cu banii pe prea multe acareturi în casă, nefiind casa ta, va trebui să pleci la un moment dat şi e mult mai complicat să te muţi cu un vagon de prostii după tine.
Spiritul de turmă al tradiţionaliştilor, pentru care casa, maşina şi “€œagoniseala de-o viata” reprezintă scopul vieţii, şi gradul de reuşită în viaţă se cuantifică în numărul de tone de deşeuri pe care le lasă în urma lor, va erupe şi contrariaţi vor spune la unison: “dar noi trăim să asigurăm un viitor copiilor, noi cumpărăm pentru copii, ce laşi la copii dacă trăieşti cu chirie?” Păi nefiind sclav, neavând ochelari de cal, setat pe goana după bani şi consum, nu vei mai fi dispus să faci orice compromis pentru un loc de muncă, nu-ţi vei mai sacrifica viaţa de dimineaţă până seara trăgând pentru stăpân, nu vei mai trăi cu frica şi stresul de a nu pierde locul de muncă de care depinde toată viaţă ta, fiind împrumutat până peste cap la bănci. Vei fi dispus să sacrifici din venituri pentru timp liber în plus, timp pe care îl vei putea dedica copiilor, vei avea mai mult timp să te bucuri de ei, să stai cu ei, să le asiguri o educaţie solidă. Copilul nu are nevoie de creditele tale, de părinţi sclavi aflaţi în permanenţă pe fugă, stresaţi, obosiţi şi deprimaţi, care se ceartă tot timpul. Copilul are nevoie de atenţie, nu de cutia ta comunistă şi acareturile tale. Copilul şi-ar dori să te implici în societate şi să iei atitudine, să lupţi pentru şansa de a-i lăsa o lume mai bună în care să trăiască, nu o lume distrusă, să nu fie condamnat la viaţă de sclav ca tine. Ăsta e viitorul de care are nevoie copilul tău, nu de sechele, că n-ai avut timp să te ocupi de el pentru că ai plecat la tras la jug pentru străini şi a crescut singur! Nu de sechele, că în loc să te implici, te-ai resemnat şi ai dat-o pe medicamente sau alcoolism şi certuri în casă!
În schimb, românul se împrumută pentru orice. La ce îmi foloseşte să-mi upgradez periodic tot ce am prin locuinţă, de ce să am nevoie de ceva mai mare, un televizor mai mare, un frigider mai mare, o canapea mai mare, o maşină mai mare, o casă mai mare? În goana după profit, tot ce se produce azi este de proastă calitate, sunt făcute să reziste cât sunt în garanţie ca apoi să-ţi cumperi altele, deci până la urmă care este upgrade-ul?
De ce maşina proprietate personală este văzută mai mult decât un mijloc de transport mai comod? În România mai ales, dacă nu ai maşină, eşti considerat ultimul om, este de neconceput. Noi avem infrastructura învechită, cu cel puţin 50 ani în urma altor state, dar vrem maşini, dacă se poate cât mai mari, mai scumpe şi mai fiţoase ca să stăm cu ele blocaţi prin trafic şi să ne înjurăm ca dobitocii unii pe alţii aiurea. Mergem în Vest şi copiem tot ce e prost de acolo, dar ceva bun nu am adopta şi noi. De exemplu, în Barcelona, oraş cu o infrastructură rutieră mult peste cea a Bucureştiului, lumea circulă aproape exclusiv cu maşini foarte mici şi învechite, foarte rar vezi o maşină scumpă şi, mai mult ca sigur, în ea se află un om de afaceri extrem de bogat, nu un coate-goale care nu are după ce să bea apă ca la noi. De asemenea se circulă foarte mult cu bicicleta şi cu scutter-ul şi nimeni nu foloseşte motociclete de viteză ca pe circuit, cum se întâmplă la noi, cu toate că ar avea loc suficient.
Românul realizat este cel care are casă şi maşină, nu contează dacă sunt cu credit şi el e doar un sclav amărât care de abia reuşeşte să-şi plătească ratele. Din punctul ăsta de vedere, din nefericire, suntem mult mai înapoiaţi în gândire, faţă de cei din ţările dezvoltate.
Un alt aspect care ne diferenţiază foarte mult faţă de oamenii din ţările dezvoltate este faptul că nu ne cunoaştem drepturile. Românul se consideră neputiincios când vine vorba de societate şi sistem, nu vrea să înţeleagă că nu este obligat să suporte orice şi că are puterea de a schimba totul luând atitudine. Românul nu ştie ce înseamnă unitatea şi preferă să plece oriunde de nebun în loc să se implice şi să îşi apere ţara lui de toate fărădelegile. Ţara a fost vândută de o mână de criminali, dar vinovaţi suntem cu toţii pentru că, prin neimplicare, le-am dat girul să o facă. În continuare insistăm în aceeaşi greşeală, ne vând pe nimic şi ultima resursă, aurul şi metalele rare de la Roşia Montana în timp ce distrug un patrimoniu cultural nepreţuit şi în schimb rămânem cu cianurile şi dezastrul ecologic. Au descoperit în ţara noastră terenul ideal pentru a distruge mediul extrăgând gaze de şist printr-o metodă interzisă în majoritatea ţărilor pentru că românii permit orice. Ne-am vândut industria la fier vechi, ne vindem pământul agricol străinilor, ne vindem resursele, pădurile, ne otrăvim apele, ne împrumutăm la FMI şi Banca Mondială în disperare când noi aveam toate condiţiile să prosperăm şi să ne dezvoltăm singuri şi drept răspuns în loc să ne împotrivim plecăm din ţară sau ridicăm din umeri neputiinciosi.
E timpul ca toate astea să înceteze, e timpul să ieşim din Matrix şi să începem să trăim pentru noi şi copiii noştri, nu pentru ei! E timpul să luptăm pentru drepturile noastre, pentru viaţă decentă! E timpul să ne unim şi nu să ne mai batem între noi pentru firimiturile pe care ei ni le aruncă de sus, cu dispreţ, în timp ce huzuresc pe spinarea noastră! A sosit timpul dreptăţii!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu